Măcar nu sunt răutăcioasă şi cârcotaşă ca tine, şi nu mă iau de nimeni aiurea, inventând fapte ce nici n-au văzut lumina zilei…

Eu nu iniţiez constant rocade sentimentale şi nu driblez cu cuvinte doar ca să te rănesc !

Problemele mele le păstrez pentru mine, contrar discursurilor tale înfocate despre felul în care “fac pe victima” sau “fac pe proasta” . Doar pentru că am făcut prostia de a-ţi destăinui atâtea lucruri despre mine nu înseamnă că se cuvine să le arunci în discuţii de fiecare dată, ştiind exact unde să dai pentru efecte optime…şi n-ai niciun drept, ABSOLUT NICIUN DREPT să mă cataloghezi sau să spui ceva urât despre mine !

Eşti prea orb ca să vezi adevăratele lucruri frumoase în viaţă sau ca să faci ceva bun, măcar pentru tine… Eşti prea laş ca să-ţi asumi orice fel de responsabilitate, mult prea delăsător ca să duci vreodată o treabă la bun sfârşit . Nu-mi conturez păreri aşa de repede cum faci tu, şi nu cataloghez atât de brutal pe nimeni. Fiecare are un motiv pentru ceea ce face şi ceea ce este…ştiu că întotdeauna e mai mult decât se vede în aparenţă…şi nu eşti doar atât, dar atât te rezumi a fii….şi eşti din ce în ce mai puţin.

Eu nu fac rău voit nimănui…deşi rănesc şi ştiu asta, nu o fac intenţionat şi nici din neatenţie sau “nesimţire cruntă”…ştii şi tu că nu poţi fii pe placul tuturor !

Cine se simte rănit de către mine înseamnă că nu mă înţelege, înseamnă că nu e destul de puternic spiritual sau destul de relaxat ca să guste subtilităţile mele.

Nu încerc să schimb pe nimeni, ştiu că perfecţiunea nu există. Accept lucrurile aşa cum sunt…şi-mi place să descopăr în fiecare zi ceva nou, sau o nouă perspectivă a unui anumit lucru.

Sunt egoistă şi încăpăţânată, directă şi de cele mai multe ori sinceră, foarte relaxată sau foarte frenetică, prea tăcută sau prea gălăgioasă, îmi rod mereu unghiile, mă scobesc în nas de faţă cu alţii, răgâi după ce beau bere sau Cola, îmi place ca din când în când să-mi acord momente de lene pură şi comoditate, îmi place să meditez în singurătate şi uneori să ma cufund în propriile-mi gânduri negre, îmi place să culeg bălării de pe câmp:)), să ma sui în copaci, să privesc norii ăia albi şi pufoşi :x, îmi place să dansez şi să cânt, sunt sarcastică şi-mi place umorul sec. Ce po’ să-i faci…?!

Nimic nu po’ să faci…poţi doar să accepţi şi să începi să apreciezi fiecare om pentru ceea ce este…pentru că sunt mai mult de atât…mult mai mult…şi pot fii exact cât vreau eu şi se merită să fiu în funcţie de cei ce mă înconjoară…iar în preajma ta se merită doar să tac şi să privesc în gol.


“Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.”

(Lucian Blaga, 1919)


Ştii cum e…

10/04/2009

Ştii cum e apropierea aceea perfectă…când într-o dupăamiază de primăvară târzie stăteaţi tolăniţi pe iarbă, el cu o mână sub ceafă şi una sub urechea ta, tu ţinându-l în braţe şi încolăcindu-vă unu de altul ca doi şerpi îmbătaţi de veninul dragostei…

Sigur ştii…

Ştii, pentru că doar atunci ai putut să priveşti în soare şi să-ţi vezi întreaga viaţă derulându-se lin şi calm…doar atunci ai putut să zâmbeşti, pentru că lângă tine aveai pe cineva care te iubea nespus de mult şi eraţi perfecţi împreună.

Ce cauţi ?

Spune-mi ce cauţi…pe cine cauţi şi te stingi cautând…?

Vrei să priveşti în ochi profund şi din nou să te laşi hipnotizat de ale ei gene…?

Vrei să ştii că orice i-ai spune te-ar înţelege, nu ? Şi că orice nu ţi-ar spune ai ştii deja dinainte…?

Ai obosit alergând printre oameni, nu?

Şi eu…

Te-ai săturat să fii dezamăgit, nu ??

Şi eu !

Dar ce pot să fac…ce pot eu să fac…dacă tu vezi prin mine…?

Kissing ice chips

06/04/2009

Ai sărutat vreodată o bucată de lemn îngheţat ?

Eu te-am sărutat pe tine…

Ţi-au rămas vreodată aşchiile atât de adânc înfipte încât ţi-ai dorit să mănânci întreaga bucată cu disperare , crezând că adrenalina te va ţine totuşi în viaţă…?

Eu am vrut să te mănânc pe tine…

Şi ştii ce-am făcut ??

Mi-am aşternut masa zâmbind, cântând şi dansând de bucurie. Am scos farfuria mea preferată, tacâmurile “alea bune” , şerveţele imaculate, chiar şi o vază cu flori, şi am deschis geamul pentru un “aer nou” . Am dansat până la “frigider” şi l-am deschis.

Şi ştii ce-am găsit ??

Doar o inimă, pitită undeva într-un sertar, aruncată de cineva acolo şi abandonată de ani de zile… . Am văzut că asta e tot, dar mi-am zis: “Nu-i nimic, e suficient.”

Eram atât de fericită când am văzut că inima începe să se dezghieţe…mă gândeam că în sfârşit am găsit “una bună”…

Şi aşteptam foarte încântată să se dezghieţe…asezonam cu “condimente” , “schimbam apa” , ba chiar şi vorbeam cu nenorocita aia de bucată de carne moartă !

Ce-am constatat ??

Că pe măsură ce se dezghieţa începea tot mai rău să pută. Să pută !!

Ce-am făcut ??

Am insistat, am sperat în continuare că se mai poate face ceva…şi…am mancat-o. Nu i-am simţit gustul, şi am respirat uşurată crezând că, totuşi, mă înşelasem…

Dar nu !

Nu la mult timp după asta am început să mă simt întradevăr rău. O senzaţie de durere interioară, un stop musculatoriu chinuitor, o ameţeală rece şi greţoasă…tu!

Ce-am învăţat ??

Că o inimă îngheţată nu va mai fii niciodată la fel…orice ai face.

Ce fac acum ??

Mă bucur de toate celelalte alimente sănătoase de pe Pământ.

Şi mai ştii ce ??

Cred că mă fac vegetariană…

Tu…ai fost .

28/01/2009

bfabaz533740-021

Nu aud nimic din ce-mi spui!

Pentru că sunt cuvinte goale…

Nu ajunge la urechile mele logoreea ta spurcată!

Pentru că arunci iar doar vorbe în vânt….

Nu poţi să mă răneşti!

N-ai ajuns încă acolo…

Nu înţelegi?

Ai fost doar o altă scândură pe scara asta lungă…şi nici măcar n-ai fost una zdravănă. Am călcat pe tine evaziv, conştientă fiind de fragilitatea ta.

Te-am atins…şi-am plecat mai departe…

Ceeee dimineaţă varză !

Să te trezeşti direct cu cuiu’n gură!

Să stai ca omu’ , liniştit … în pat … să-ţi bei, contemplând, cafeaua … şi brusc!… miros de prăjeală să-ţi taie nasul. Hmmm …. îîmmmbietooor!

Dintr-o dată dimineaţa capătă alte culori … şi liniştea asta de după furtuna de-aseară … e cea mai dulce linişte …. e caldă …. duulllce …. ca un caramelll. Delliicioss !

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

“Nu ştim de ce facem lucrurile pe care le facem…

Toată lumea crede că  “noi luăm deciziile” !
…. neaaah!! De unde?!

Nimeni nu ia decizii !
Suntem haotici şi norocoşi !!!

Nu există un dumnezeu care ne controlează ca pe nişte marionete !

SUNTEM  PROPRIILE  NOASTRE  MARIONETE !

Ne batem singuri joc de viaţa noastră.

Nu luăm niciodată cele mai bune decizii.

Pentru că nu există decizii bune sau decizii rele !

Totul este diferit !
Toţi suntem diferiţi….deci suntem unicaţi !!

Nu semănăm unul cu celalalt.

Fiecare e ALTUL !

Nimeni şi nimic nu mai e ca tine !

Gândeşte-te…cât de mult schimbă concluzia fraza asta!

Ciudat…când te gândeşti că ai mai găsit încă o scuză ca să stai tristă aflii că eşti atât de minunat !!

Când să te pregateşti de depresii profunde…iată că aflii adevărul absolut: eşti unic şi minunat !

EŞTI O MINUNE !

O MINUNE DUMNEZEIASCĂ !

PROPRIUL TĂU DUMNEZEU ! “

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Un      ţ i p ă t      rupe tăcerea
*: “Aahhh…..încet, încet…te rooog! mmmm…..”

Gâfâilei sincronizate…săruturi necontrolate….ochii…şi el…..ce extaz dulcee…..ce senzaţie…ce biiineeee….aaaaaa!!!

*: “Nu vreau…nu mă lăsa să mă opresc! Nu vreau să mă opresc! Să nu te opreşti!!! ”

~:”Nu vrei să mă opresc?! Ah?! Ah?! ”

*: “Ahhhh!!”

~: “Ziii….nu vrei, ah?!! ”

*: “Nuu…”

~: “Ba da vrei, nenorocccitoo!! ”

*: “Ha  aaa…dde ce nenorocităă??huumm??”

~: “Ştii tu! Eşti o nenorocită, ştii şi tu…”

*: “Haaa…..da…sunt nenorocită rău !”

~: “Daa?? Cât de nenorocită…?”

*: “Aahh!! Stai…încet…te rog….nu pot să mă concentrez….deci, … destul de nenorocită pentru tine…”

~: “Da asta văd…că de mult pusesem ochii pe tine….mai ştii acu vreo 4-5 ani….ai venit la mine…..era şi sor-mea acas’…şi vroiam să  #@   $%^   ! ….

*: “Hiii!! Cum să faci una ca asta??!!!  Nici nu m-am gândit!! Nici nu m-aş fii gândit….ce nemernic eşti!!….”

~: “Da ! Da’ apoi ai fost cu   ~!@#$%  şi mi s-a făcut aşa….apoi am fost eu cu aşa….şi plm…..da acuma?? Ce fac??!! Ia zi!   m!?  m!?  m!? ”

*:  ”   :”>…nu ştiu …. mă faci …   pe mine…  ?  :”>   ”

    ~: “Păi nu stiu…eu aşa zic ”

    *: “Păi eu nu simt nimic…”

    ~: “Cum??!! Nu simţi nimic? …hihimm….mincinoaaaso…nu vezi cum eşti…?”

    *: ”  Shhtt! Taci! Taaaci! Nu mai spune nimiiiic !!! ”

    ~: ” Haa aaaaaaaa!!!! ”

    *: “Mmmmhh……ssst……aaaaa……..umm!!  ”

    ~: “Acum!”

    *: “Acum?”

    ~: “Daaaa!!”

    *: “Aaahh”

    ~ / *  :  ” AaaAAAAaaaaahhhhhhhhhhaaaaaaaaaaaaaahhhhhhhhhh!!!!!!! ”

    ~: “Mhmmm…”

    *: ” … ”

    Din nou linişte beznă…

    Dacă aş fii băiat şi aş ştii că fata de lângă mine, cea la care pretind să ţin, într-un fel sau altul, nu are nevoie de mine ca să se poată simţi mai bine…m-aş simţi groaznic!

    Adică să nu pot fii eu în stare să-i îmbunătăţesc starea de spirit, să-mi fie atât de greu să fiu câtuşi de puţin atent la ce-mi spune, chestii interesante dealtfel, să nu o privesc în ochi când vorbeşte cu mine, să nu-i dau nici cea mai mică importanţă când văd că are nevoie de atât de puţin din partea mea…ar fi teribil!

    Să-i spun tot ei că e vinovată într-un fel de starea mea de spirit, să o las să creadă ca-mi face rău deşi eu sunt gol pe-dinăuntru de mult…s-o jignesc într-un fel sau altul, mai direct sau mai indirect…şi să mă justific cu o chestie stupidă de genu: ” ce vrei frate, eu aşea sunt direct. îţi spun în faţă când am ceva de zis” şi eu defapt să ştiu că-ţi zic în faţă şi direct doar ce vreau eu să ştii, nicidecum adevăratele dedesubturi. Şi să o fac atât de brutal şi fără resentimente, fără să mă gândesc că poate ceva o doare deşi zâmbeşte şi-mi dă dreptate….m-aş simţi ca un prost la fiecare zâmbet al ei !

    Să fiu atât de indiferent şi rece sub masca unui “neînţeles” , să greşesc, chiar şi cu ceva infim, şi apoi să-mi cer iertare cu o aşa seninătate, ca şi cum faptul că-mi cer iertare şi recunosc şterge cu totul repercusiunea faptei mele…să cred atât de orbeşte că ea nu şi-a dat seama cum sunt eu defapt de la inceput şi să o iau de proastă de atâtea ori, crezând că “am scăpat şi de data asta de gura ei”…deşi ea e mult prea plictisită de aceleasi vorbe şi fapte de ataţia ani de zile…păi să mor de nu mi-ar fii ruşine să dau ochii cu ea!

    Şi să văd că tot ea singură se face să se simtă mai bine şi se îmbărbăteaza cu ce-o ştii ea că-i face bine, că tot singură găseşte puterea să zâmbească şi uneori să-mi ridice şi mie moralul, deşi toate adunate în capul ei au băgat-o de mult în pământ…m-aş gândi că ceva trebuie să fac!

    Să ştiu că ajut cu atât de puţin la starea ei de spirit, iar atunci când o fac e muuult prea puţin pt cât are ea nevoie, să ştiu că: cu sau fără mine îi va fii la fel de bine…măh! ar fi teribil, sincer!!

    Să fiu toate astea…sincer…n-aş putea să fiu ce eşti !

    manhood

    18/09/2008


    ” Two balls in your hand don’t make you a man . “