Sculptezi canioane colorate
în oameni
şi ai zâne-naripate 
cu vrăji şi miresme de departe.

În veselia-ţi beată, ai uitat
ceva pe foc.
Până s-apuci să sari din pat,
erai deja secată de noroc.

Dar rumegând ce-a fost
ridici şi praful din prezent
şi, ca orice om,
când este cel mai prost,
îţi torni în inimă ciment.

Nu te pricepi tu cel mai bine
să ai grijă de un ”sine”?
Ba de unu-alta, ba de mine,
dar de ce deloc de tine??

Am un plan
de marţipan
şi-un mănunchi de flori sălbatice,
două leagăne şi-un tobogan
şi câteva glume simpatice.

Până ne vedem, măiastro,
să-ţi fie blând progresul!
Să-ţi iei un senviş la tine!
Te ador, să mor io!

Advertisements