Ocheadă

24/03/2016

Luam cerul ca iris
și luna ca pupilă.
Te priveam prin ea în suflet,
de departe.

Apoi erai atât de aproape
încât am devenit dependentă
de sărutul tău de dimineață.

Ah, mic dejunul cu dulceață
de pe buzele tale!
Îmbrățișarea ta caldă,
și moale.

Mor de-amorul tău febril,
de gâlgâitul pueril,
de ochi lance în ființă,
tovarăși de suferință.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: