Către Sarai

10/05/2015

Printre sufletele colorate
În nuanțe de hambar,
Te văd străluce,
Serendipituoasă.
Și tu nici n-ai habar!

Dintre crengile crescute
Ordonat, țintând spre soare,
După cum li s-a dictat,
Te văd onduind,
Dar nu-n lumină,
Chicotești la drumul lung.

Și găsești cumva,
Prin toată iarba-naltă,
Singura floare roză,
Ascunsă după ciuperci.
Ți-am zis ce-ar trebui să-ncerci…

Și nu te agăța de-oglindă,
Că-n ea vezi doar ce văd ceilalți.
Mai bine sufletu-ți colindă
Pe sub baobabi înalți.