E ușor să deschizi gura pentru lucruri să iasă și să intre.
Să-ți deschizi sufletul e un prăpăd general, se fute toată treaba…intră tot felul de căcaturi și până să reușești să faci curat, intră iar uragane de gunoaie. Nasol e când te prinde off guard și nici nu-ți dai seama la ce te înhami…te trezești într-o baltă străină, ape tulburi, în care abia reușești să faci o amărâtă de plută ca să nu mori imediat…și în toată încercarea ta patetică de supraviețuire îți remontezi amintirile într-o ghirlandă de experiențe care te alină…n-ai timp decât pentru amănuntele importante, alea puține…realizezi că toate se rezumă la un singur lucru și te comfortezi cum poți…timp insuficient, sau ineficient folosit, în orice caz în mare parte irosit.
Să iubești plenar un singur om sau să împarți în mod egal, încât să nu te distrugă, frânturi din autenticul sentiment?
Păi, căcat, cine pula mea știe exact, că se pare că nu numai o persoană te satisface…se completează, mai degrabă, vreo 3 concomitent una pe cealaltă…dar ție, monogam fiind, îți dereglează preconcepțiile!
Acum ce faci?
Faci altele noi…sau te încăpățânezi să le păstrezi pe cele vechi?
Nici n-ai să știi înainte să faci ceva nou…și de aici ne întoarcem la curiozitate și setea de inedit…sperăm să vină ceva nou, ceva potrivit…ceva cu scânteie! Și ce e scânteia, dacă nu atunci când tu, satisfăcut de propria-ți persoană, te aliniezi cu circumstanțe potrivite momentului?
Totul e atât de relativ…serios cred că nu se merită să-ți bați capul! Dar cum să faci asta? N-ai să ajungi oare la o variantă a ta robotizată, prea conștientă de fapte și prea rezervată în ce privește partea spirituală?

Pleci

20/12/2014

Mă privești și-mi spui “ai grijă!”.
Închizi ușa, în urma ta,
brelocul din ușă se balansează
încă vreo 2 minute.

Ce lege a fizicii mai e și asta,
în melanj cu legea firii
să-mi stârnească
vulturi în plex?

Dintr-un strop de idee,
dimensiuni se conturează,
și-acolo, nestingheriți,
ne vedem de-a noastră Iubire.

Oh, dar câtă dezmierdare
este loc să ne dăruim,
numai dacă-am lăsa să fie!

Nu doar rima-i albă,
ci și foaia pe care scriem.
Scriem ce vrem…
dar ce scriem…?

Câteodată…

15/12/2014

Dintr-un vis frumos,
cum nu s-a mai văzut,
te-ndrepți tiptil și lesne
către un final urât.

Nu e cinic, cât real,
din înger devii animal…
Ce iubești te și distruge,
de-asta toată lumea fuge!

Dar pierdem timpul alergând,
căci tot te prinde când și când!
Sincer, zic eu, pierdem vremea
luând totu-n zeflemea.

În locul tău, eu m-aș risca!

Reverie

03/12/2014

Fire de parfum în pernă
și-amintiri trecând în goană…
cât de bine încăpem
în patul meu de o persoană!

În aburi de alcool și fum
îmi deguști blajin privirea
și renegi, dar îmi arăți
plenar, Iubirea.

M-ai zidit într-o privire,
într-un glob căprui și strălucit…
Mă-ntrebam și eu dacă-i Iubire,
după care m-am trezit.