Dacă

20/05/2014

Și dacă unghii zgârie-ceafă,
și toată se mulează,
atuncea, unde mi te pierzi
de ochii’n cap dansează?

O pătură de brumă,
răcoare dimineața,
cu raze-n cap, prin geam
și pe buza lui, dulceața.

Caramel-glazură,
Sfârc și băutură,
Nisip în păr, chitara…
Cum îmi completa perfect
subțioara.

Mă întorc din drum
nițcaiva cuvinte,
scoase pe grăbite,
dinainte gândite;
ce banal,
ce plicticos,
măcar cu ceva amintiri
m-am scos!

Mă tot coiesc pe la portițe.
Oglindă, parfum,
fard și fundițe.
Verde în fum.

Mi-e sete și parcă
ceva izvoare
de-ale gurii tale,
mă înecau pe-ntunecate
în culmi nemai-încercate.

Acum, însă, sunt departe.

Cu o pereche de aripi avariate,
plutesc spre un mal
galben, de rapiță.

Și cad pe moale,
miroase-a flori,
ceva scaieți ne țurțură cerceii,
și e răcoare,
abia în zori,
și mă intrigă tot mai mult
derbedeii.

Ce turnură căcăcioasă,
așa ușor să-ți cad în plasă.

Trecură zile, nopți
și luni
până să poți să te aduni.
Acum e lesne, drum bătut,
Nimica nou n-a apărut.

Deși scânteia s-a mărit,
și ceva dor agonisit,
parcă ai…vrea,
dar
parcă ai mai sta…

Să vezi cum e
să-mi fii străin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: