Moartea

03/05/2014

Moartea cică-i o nălucă
ce te fute din senin,
în gheare limba ți-o apucă
și te pișă-n gât venin.
 
Mădularu-i fantomatic
te pătrunde în găoz,
și în stilu-i acrobatic
te-nvelește în sloboz.
 
Sfâșiat, cu gura plină,
dai din cap și dai din coate,
îmbătat de-adrenalină,
orbit de absurditate.
 
Tacâmuri de om
în supa finală,
garnitură de căcat
la cadavre în acreală.
 
Spectacol morbid
în morman de mizerii,
sărutul acid,
în răcoarea serii.
 
Spectator la catastrofă,
zâmbesc, chiar puțin erect;
Plăpândă, putredă, amorfă…
mă cam lasă circumspect.
 
La câtă muie mi-am luat
și prin cât jar m-am târât,
nu îmi pare-exagerat
un final așa urât.
 
Mi-a pus gând rău, lighioaia,
într-o zi, când m-am născut.
Mi-a vomat în suflet ploaia
și de-atunci n-a mai durut.
 
 
 
(Această poezie a fost făcută la propunerea lui Bog, cu sugestia de a folosi următoarele cuvinte/idei: muie, moartea, sloboz, a da muie morții, necrofilie, ideea de a transcede moartea. Plăcerea a fost de partea mea.)
 
 
 
 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: