18/06/2013

Nu mă laud. De obicei nu mă laud.

Dar dacă mă iei de jos în sus…glezne subțiri, gambe lucrate frumos, pulpe semi-musculoase, aproape celulită-free, bombeu’ bombeu, nurii prietenoși, jucăuși, mici exploratori…mâini pricepute, curioase, gura nu mai zic…și totuși am avut neplăcuta oportunitate să fiu destinatarul unui refuz epic, copilărește executat dar eficient.  Adică m-am comportat de parcă arde și trebuie stins ACUM și tot n-a mișcat nimic. Cum se face așa ceva?!

Apoi, reușește să uite când e ziua mea de naștere, după ce i-am explicat de atâtea ori și-n atâtea feluri că e cea mai importanta zi din an pentru mine, o arde la caterincă și merge pe burtă până în pânzele albe.

Apoi găsește un obiect și are valuri de amintiri călduroase legate de acel obiect, până când îi spun că nu e primit de la mine și se pleoștește iară.

Superb spectacol sub influență.

Dă vina pe toate circumstanțele posibile, dacă nu există le inventează; am impresia că sunt cameraman la un spectacol de marionete.

Advertisements