Cumsecade-n ea de patimă

29/06/2011

 

Stau ca moalea blană-n mâță,

Are-o mînă pe-ea mea țîță,

Și-n perioada mea de streche

Mă simt…da, și nu, ca veche.

 

 

N-am remediu-n societate

Că difer cu mult de alte

specimene-mprăștiate,

cum e una, așa-s toate.

 

E ceva vibrant în mine,

și miroase-n câmp a bine

când ne alergăm de seară

-ntr-un parfum de primăvară.

 

 

Din ce suc de pară dulce

te-ai zaharisit, inimă ?

Și cum de-ai rămas întreagă

după-atât amar curs sânge?

 

Cum din buze simți sărutul,

Cum din ochi îți dezbrac trupul,

Cum ne-am potolit odorul

și-am avut altar pridvorul.

 

Din poteca cea secretă

a rămas numai un fir,

noi îl lăm cu noi în casă

și-l purtăm ca patrafir.

 

2 Responses to “Cumsecade-n ea de patimă”

  1. exasperat Says:

    Miştocar din cale-afară,
    El o-mpinge-n disperare
    la marginea fericirii,
    aşteptând ca ea să sară.

    Jigodia vaporoasă
    stă să pice, dar ezită;
    are-o jenă ipocrita –
    Nu cumva să fie-o farsă.

    Sare totuşi zidu-abrupt
    Lăsând o bezea în urmă;
    Cât pluteşte se gândeşte:
    O avea sufletul rupt?

    Fir de aţă se destramă
    zeci de mii de fire aspre
    născocind povestea asta
    cu accent de melodramă.

    Şi ca să le cruţe visul
    ceara scursă vrea să spună
    că atunci când ea alege
    el se-alege cu abisul.

    :)

  2. Saico Cic Says:

    sad twist :)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: