Mi-a umplut timpul.

22/01/2011

 

Nu mai am timp pentru cele dinainte.

Îmi îndreaptă întreaga atenţie asupra lui doar privindu-mă zâmbind.

Un sentiment frumos, când lucrează de ore la un nou proiect şi eu îi aduc un ubber sandwich şi mă priveşte cu ochii sclipind a bucurie, ca un copil într-un magazin cu dulciuri.

Şi râsul ăla al lui colorat pe care îl are când ne gâdilăm şi râdem ca nebunii.

Sau bubuitul vecinilor în pereţi…să dăm mai încet volumul…da, volumul. Nu am boxe.

Cum îmi caută mâna când mergem împreună pe stradă, şi cum mă face să mă simt iubită.

Cum mă adulmecă şi cum mă degustă…flămând mereu de câte un petic de piele de-al corpului meu…

Lista cu lucrurile noastre preferate comune, atât de lungă deja şi rămâne deschisă…

Păşesc cu sfială în universul lui dar sunt pătimaş curioasă să aflu ce urmează…