Ce preferi: să suferi de dor sau de despărţire ?

EX:

Un el şi o ea.

Sunt îndrăgostiţi unul de celălalt.

Situaţia/circumstanţa/nevoia/viaţa îi aduce în punctul în care fie îşi reia fiecare traseul iniţial, fie pornesc împreună pe acelaţi drum, salt pe care niciunul dintre cei doi n-are curajul să-l facă.

Ce-i de făcut acum?

Suportăm depărtarea şi ne îmblânzim cum om putea dorul, sau continuăm să încercăm periodic să ne centrăm pe aceeaşi direcţie, luptându-ne cu amarul incapacităţii de-a lua o decizie ?

Continuă fragilitate sau indiferenţă zdrobitoare?

Ce căcat o fii mai bine??

Poate doar calea de mijloc…numai că noi, ahtiaţi după adrenalină, am ignorat întratât simpla cale de mijloc încât aproape că s-a şters din conştiinţa noastră. Ca posesori ai unei gene mutante de teribilişti ce suntem am ales extremele. De aici şi toată confuzia şi deciziile neinspirate. Nu ştim să împăcăm simţirea cu gândirea.

NU-ŢI ASCULTA INIMA. MAI DEGRABĂ ÎNŢELEGE-O…

 

 

Selfhelp

27/09/2010

Ia seamă la vorbele înţelepţilor şi urmează-i pe cei care s-au apropiat cel mai mult de inima ta prin motto-urile lor.

Nu-ţi neglija familia. Oricare ar fii atmosfera,  oricât de fragile ar fii conexiunile. E chiar uimitor ce poate face un apel neaşteptat sau o vizită surpriză!

Nu te îneca în răutatea lumii înconjurătoare.

Nu te intoxica cu propria lene. Lenea e un răsfăţ, nu un full time job. Răsfăţul se câţtigă. Exploatează-te mai mult şi astfel lenea va căpăta noi dimensiuni.

LUPTĂ-TE, SILVICO! LUPTĂ-TE PENTRU CEEA CE-ŢI DOREŞTI!

MAI MULTĂ AMBIŢIE, MAI MULT ZVÂC, MAI MULTĂ ENERGIE CREATIVĂ!

STABILEŞTE-ŢI IDEALURI ŞI PARCURGE ÎNCREZĂTOARE DRUMUL SPRE ELE!

MOBILIZEAZĂ-TE TRUP ŞI SUFLET ŞI VEI AJUNGE UNDE-ŢI PROPUI!

Le poţi face!

Fie “încet dar sigur”, fie ” brusc şi palpitant”.

EITHER WAY, JUST DO IT !!

Azi

05/09/2010

Am tot mai des zile în care,
profund scăldată-n nepăsare,
privesc senin cum se destramă
‘ntreg castelu-mi din alamă.
 
Dar am şi momente când
mă găsesc pe jos plângând,
din motive neştiute
sau visări nepetrecute.
 
Azi sunt goală înăuntru,
n-am iubire să mă umplu.
Poa’ să moară, poa’ să-nvie;
ce-o să fie o să fie.

Fiindcă nici eu nu-nţelegeam nimic
şi nici tu
am crezut că suntem de-o seamă.
Ne-am mărturisit unul altuia
cel mai tainic secret, –
acela că existăm…
Dar era noapte şi, vai, dimineaţa,
cumplită vedere,
m-am trezit cu tâmpla pe tine
galbenule, snopule, grâule.
Şi m-am gândit -Doamne,
ce fel de pâine voi mai fi fiind
şi eu,
şi pentru cine?