Nimanui nu-i pasa…ingerul s-a sinucis

14/09/2009

Sunt eu prea confuza, sau se intampla ceva cu tineretul din ziua de azi.
Azi e luni, 7 seara, si de joi am tot incercat sa dorm. Serviciul, stresul, si toata oboseala acumulata, nu mi-au oferit confortul necesar de relaxare si nici dorinta de-a dormi nestingherita, asa cum obisnuiam acum ceva timp.
Serviciul asta ma omoara.
Fizic – incet si sistematic, psihic – incet si sistematic, spiritual – incet si sistematic.
Nu mai am timp de nimic, desi stiu ca m-as putea organiza cumva.
Mi-e greu sa ma organizez, ce dracu e asa de greu? Cacat, nu-i greu…asa m-am obisnuit, si mi-e sila rau de tot sa fac ceva…orice. Ma stimuleaza doar invitatiile la distractie si depravare. Vreau muzica buna, nu stiu exact ce muzica, vreau o muzica sa ma scoata din starea asta. Nu tipa asta care concerteaza in Cismigiu despre iubire si lipsa regretului la trecerea anilor. Pe dracu, e o frustrata si asta…stiu sigur. Simt eu asta in zambetul ei larg dedicat multimii de pensionari care n-au ce face luni seara in casa si vin cu vecinii de la bloc in parc ca sa “se distreze” . Se distreaza oamenii…nevoie mare. Cine nu si-ar dori-o pe Anastasescu, sau cum cacat o mai chema-o si p-asta care suna a Radio Romania Actualitati…muzica comunista pentru pensionari plictisiti.
Astept ziua in care o sa concerteze Prodigy in parc la Cismigiu, asa, aleatoriu, luni seara, pentru micul amuzament al tinerilor plini de sperante de viata. As vrea, in loc de festivaluri pentru pensionari si muzica de cacat pentru 550 de ani de Bucuresti, sa aud concerte si festivaluri tineresti…cu MUZICA BUNA si tot ce-si doresc “astia tineri”. As vrea sa-l aud pe John Mayer si Alicia Keys in fiecare saptamana cantand in pub-uri…pe Lenny Kravitz in Mc Donalds, si de ce nu, pe Lauryn Hill & friends sus la motoare, la o bere, tragand un concert spontan la lounge-uri…
Frate, uite cat s-a denaturat omenirea…un cacat de copil de max 11 ani vine la mine si-mi cere “o tigare”…pe fundal se aude muzica comunista din generaia lu’ Calin Crisan, pustani se dau cu barca, cativa indragostiti se saruta pe iarba, altii beau bere si probabil injura aceeasi morti ca si mine. Da-o-n cacat de treaba. Nu e greu frate sa satisfaci miezul existentei – tinerii.
Nimanui nu-i pasa de noi. Inteleg ca-i un festival bucurestean pentru “550 de ani de bucuresti”, dar media varstei celor care fac bucurestiul asa cum e nu depaseste 30 de ani. Ce cauta pensionarii astia aici(?), ca ei nu inteleg nimic din bucuria vietii. Ei ar trebui sa-si invete nepotii ce inseamna iubirea, sa le dea sfaturi si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni adevarati, sa fie sinceri si sa se distreze, sa lupte pentru idealurile lor, nu sa vina la ora asta in parc si sa se uite urat pe tinerii rebeli. Stati naiba acasa si lasati-i pe ceilalti sa-si traiasca viata linistiti…
Eu n-o sa ajung o baba d-asta. Eu n-o sa ma uit urat pe tineri, desi sunt constienta ca o sa fiu uimita de generatiile urmatoare. Stiu ca intr-o anumita masura ma voi “demoda” in mentalitate, ca o sa-mi para ciudat si mie sa vad, gen – tineri tragand coca la terasa pe muzica funky rock, dar n-o sa fiu o baba rautacioasa… .Sa faca ce-or vrea…am sa ma bucur ca viata continua.
Ura asta fata de tanara generatie si privarea de iubire neconditionata au creat rebeliunea si revolutiile studentesti. Ca daca incercau sa inteleaga si sa ajute prin simpla comunicare libera si sprijin moral, n-ajungea nimeni sa-si bage pierce-uri in nas, buze, falci, arcada, limba, coate, si cacat mai stiu eu unde, vroind sa sublinieze habar-n-am-ce.
Cand pui bariere or sa existe evadati. Cand faci reguli or sa fie incalcate. Cand dai cu vorbe grele vei primi inapoi injuraturi grave. Cand interzici vei incuraja destrabalul. Cand spui “nu” cineva va striga din toti plamanii ” ba daaa”….si tot asa….
Alt exemplu: cand cacat au invatat astia de 4-5 ani sa injure de ” mortii ma-tii” si “bagami-as pula-n mata” cand ei nici nu stiu ce dracu au inca in pantaloni … ? S-a dus la dracu educatia. Acum totul e dogma si doctrina. Vezi peste tot scris mare si subliniat tot ce n-ai voie sa faci, reguli peste reguli, legi peste legi, si pedepse tot mai aspre. Sunt sigura ca daca ar disparea subit toate reguile si toate interdictiile am merge toti pe strada confuzi…”ce dracu, pot sa fac dreapta aici sau nu?”, “am voie sa-l imbratisez p-ala…uite ce frumos zambeste..pare un om fericit…” . Fa-i dreapta p-acolo, ca e mai simplu si mai scurt, si imbratiseaza-l p-ala fara sa-ti zica partenerul ca esti o tarfa…uite-l ca e fericit, schimba doua vorbe cu el si-ti va transmite si tie din bunastarea lui. Dar nu! N-ai VOIE sa faci asta, cum dracu? “Doamne fereste!”. “Doamne fereste maica, uite-te la astia cum merg pe strada morti de beti si drogati…” – si apoi urmeaza toate blestemele babesti. Ne blesteama toti, normal ca toate gandurile astea negre si intente date de toti frustratii ne ajung din urma. Ajungi sa te simti un ciudat daca zambesti la stalpi in statie la ratb, te gandesti, “frate o sa zica baba aia ca sunt drogat si-o sa ma blesteme”. Si de blesteme la toti ne e frica. Mai ales alea date de batrani. Toti batranii astia sunt d-aia incruntati si plini de regrete.
Si in continuare nimanui nu-i pasa de noi.

Sunt eu prea confuza, sau se intampla ceva cu tineretul din ziua de azi.

Azi e luni, 7 seara, si de joi am tot incercat sa dorm. Serviciul, stresul, si toata oboseala acumulata, nu mi-au oferit confortul necesar de relaxare si nici dorinta de-a dormi nestingherita, asa cum obisnuiam acum ceva timp.

Serviciul asta ma omoara.

Fizic – incet si sistematic, psihic – incet si sistematic, spiritual – incet si sistematic.

Nu mai am timp de nimic, desi stiu ca m-as putea organiza cumva.

Mi-e greu sa ma organizez, ce dracu e asa de greu? Cacat, nu-i greu…asa m-am obisnuit, si mi-e sila rau de tot sa fac ceva…orice. Ma stimuleaza doar invitatiile la distractie si depravare. Vreau muzica buna, nu stiu exact ce muzica, vreau o muzica sa ma scoata din starea asta. Nu tipa asta care concerteaza in Cismigiu despre iubire si lipsa regretului la trecerea anilor. Pe dracu, e o frustrata si asta…stiu sigur. Simt eu asta in zambetul ei larg dedicat multimii de pensionari care n-au ce face luni seara in casa si vin cu vecinii de la bloc in parc ca sa “se distreze” . Se distreaza oamenii…nevoie mare. Cine nu si-ar dori-o pe Anastasescu, sau cum cacat o mai chema-o si p-asta care suna a Radio Romania Actualitati…muzica comunista pentru pensionari plictisiti.

Astept ziua in care o sa concerteze Prodigy in parc la Cismigiu, asa, aleatoriu, luni seara, pentru micul amuzament al tinerilor plini de sperante de viata. As vrea, in loc de festivaluri pentru pensionari si muzica de cacat pentru 550 de ani de Bucuresti, sa aud concerte si festivaluri tineresti…cu MUZICA BUNA si tot ce-si doresc “astia tineri”. As vrea sa-l aud pe John Mayer si Alicia Keys in fiecare saptamana cantand in pub-uri…pe Lenny Kravitz in Mc Donalds, si de ce nu, pe Lauryn Hill & friends sus la motoare, la o bere, tragand un concert spontan la lounge-uri…

Frate, uite cat s-a denaturat omenirea…un cacat de copil de max 11 ani vine la mine si-mi cere “o tigare”…pe fundal se aude muzica comunista din generaia lu’ Calin Crisan, pustani se dau cu barca, cativa indragostiti se saruta pe iarba, altii beau bere si probabil injura aceeasi morti ca si mine. Da-o-n cacat de treaba. Nu e greu frate sa satisfaci miezul existentei – tinerii.

Nimanui nu-i pasa de noi. Inteleg ca-i un festival bucurestean pentru “550 de ani de bucuresti”, dar media varstei celor care fac bucurestiul asa cum e nu depaseste 30 de ani. Ce cauta pensionarii astia aici(?), ca ei nu inteleg nimic din bucuria vietii. Ei ar trebui sa-si invete nepotii ce inseamna iubirea, sa le dea sfaturi si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni adevarati, sa fie sinceri si sa se distreze, sa lupte pentru idealurile lor, nu sa vina la ora asta in parc si sa se uite urat pe tinerii rebeli. Stati naiba acasa si lasati-i pe ceilalti sa-si traiasca viata linistiti…

Eu n-o sa ajung o baba d-asta. Eu n-o sa ma uit urat pe tineri, desi sunt constienta ca o sa fiu uimita de generatiile urmatoare. Stiu ca intr-o anumita masura ma voi “demoda” in mentalitate, ca o sa-mi para ciudat si mie sa vad, gen – tineri tragand coca la terasa pe muzica funky rock, dar n-o sa fiu o baba rautacioasa… .Sa faca ce-or vrea…am sa ma bucur ca viata continua.

Ura asta fata de tanara generatie si privarea de iubire neconditionata au creat rebeliunea si revolutiile studentesti. Ca daca incercau sa inteleaga si sa ajute prin simpla comunicare libera si sprijin moral, n-ajungea nimeni sa-si bage pierce-uri in nas, buze, falci, arcada, limba, coate, si cacat mai stiu eu unde, voind sa sublinieze habar-n-am-ce.

Cand pui bariere, vor exista evadati. Cand faci reguli, vor fi incalcate. Cand dai cu vorbe grele, vei primi inapoi injuraturi grave. Cand interzici, vei incuraja destrabalul. Cand spui “nu”, cineva va striga din toti plamanii ” ba daaa”….si tot asa….

Alt exemplu: cand cacat au invatat astia de 4-5 ani sa injure de ” mortii ma-tii” si “bagami-as pula-n mata” cand ei nici nu stiu ce dracu au inca in pantaloni … ? S-a dus la dracu educatia. Acum totul e dogma si doctrina. Vezi peste tot scris mare si subliniat tot ce n-ai voie sa faci, reguli peste reguli, legi peste legi, si pedepse tot mai aspre. Sunt sigura ca daca ar disparea subit toate reguile si toate interdictiile am merge toti pe strada confuzi…”ce dracu, pot sa fac dreapta aici sau nu?”, “am voie sa-l imbratisez p-ala…uite ce frumos zambeste..pare un om fericit…” . La dreapta, p-acolo, ca e mai simplu si mai scurt, si imbratiseaza-l p-ala fara sa-ti zica partenerul ca esti o tarfa…uite-l ca e fericit, schimba doua vorbe cu el si-ti va transmite si tie din bunastarea lui. Dar nu! N-ai VOIE sa faci asta, cum dracu? “Doamne fereste!”. “Doamne fereste maica, uite-te la astia cum merg pe strada morti de beti si drogati…” – si apoi urmeaza toate blestemele babesti. Ne blesteama toti, normal ca toate gandurile astea negre si intense date de toti frustratii ne ajung din urma. Ajungi sa te simti un ciudat daca zambesti la stalpi in statie la ratb, te gandesti, “frate o sa zica baba aia ca sunt drogat si-o sa ma blesteme”. Si de blesteme , tuturor ne e frica. Mai ales alea date de batrani. Toti batranii astia incruntati si plini de regrete. In continuare nimanui nu-i pasa de noi…

Ingerul s-a sinucis.

Mergeam pe strada, si in toata nebunia renovarilor din centrul vechi, am avut o revelatie.

Toti avem un inger pazitor, prieten imaginar, sfant duh sau cum prefera fiecare sa-i spuna. Pe al meu il cheama Bob. :)

Toti avem companie, si nu suntem niciodata singuri.

Dar cand e galagie in jurul tau, omenirea forfota a viata, dar in sufletul tau e pustiu si gol inseamna ca ingerul tau s-a sinucis.

Astazi m-am trezit tarziu. Am dormit vreo 12 ore, cat pentru toate celelalte 60 nedormite, si am iesit din casa, am lasat casa vraiste asa cum obisnuiesc, nu i-am dat nici lui Peace sa manance. Nu-mi pasa.

Am iesit din casa sperand sa ma trezesc din letargie si sa ma simt din nou plina.

Am incercat sa ma conectez la internet, stiam ca asta ma va ajuta sa uit, nu ma va trata cumva, stiam ca o sa gasesc ceva de facut acolo. Nu mergea netul nicaieri. Nici la mec, nici pe lipscani…a murit si netul.

In drum spre Cafe d’Art am vazut ceva de maxim interes. Undeva la straduta care duce spre CoolCat, pe platoul ala unde in perioada asta sunt mici standuri cu chestii handmade, rula un film. Interesant. M-am oprit, mi-am aprins o tigara si stand in picioare am intrat in filmul filmului. Interesant din nou. Un film alb negru, romanesc, fara replici, doar cu sunet si super trip. Mi-a placut atmosfera. Nimeni nu zicea nimic, oameni stateau direct pe jos si se uitau cu interes la imaginea proiectata pe perete. M-am asezat si eu jos si am continuat sa fumez din tigara.

Un tip statea la masa, un decor saracacios de santier parasit, un corb intr-o cusca. Manca incet si ganditor…nu spunea nimic dar gesturile lui aratau depresia mai bine ca orice monolog. Tot la masa, in fata lui, un alt tip, la fel de ganditor. Nu se priveau, nu-si spuneau nimic. Mai tarziu am inteles ca cel din urma era ingerul lui. Il urma peste tot, si era la fel de incruntat si tacut. Rulau secvente, aparent, fara legatura intre ele. Viata unui om prezentata sec si fara replici, asa cum suntem toti in esenta. Omul era singur, tot ce avea era baraca in care locuia si corbul din cusca. Afara a inceput furtuna si imaginile au devenit intense, dar sentimentul starnit era tot mocnit si fad. Asa cum e viata cateodata. Scartaiau toti peretii, vuiete si bocanituri, corbul incerca cu disperare sa iasa din cusca. Apoi arata un drum ciudat si omul deprimat care mergea spre o destinatie necunoscuta. Singur in gandurile lui, asa cum eram si eu in exact acel moment. Asta m-a surprins placut, desi stiam ca asta imi intensifica si mie starea de spirit nu tocmai cheer. Nu deprimare, nu mental sickness….doar…ca o suspendare in gol…zbor in cortex.

Ingerul sta sus pe-un pod parasit, descult, se ridica in picioare si priveste pamantul ce in curand il va imbratisa cu toata placerea mortii. Apoi omul este singur, pe acelasi pod unde ingerul s-a sinucis. De acum va fi singur… . Imaginea se schimba si omul este langa cusca corbului. O deschide si scoate corbul. Il ia si-l elibereaza. De acum nimeni, absolut nimeni nu va ma fi langa el. Apoi din nou drumul, si omul mergand singur spre aceeasi destinatie necunoscuta. De data asta singur…cel mai singur om de pe pamant.

Mi s-a facut pielea de gaina si m-am infiorat din toate incheieturile mele amortite de stres si oboseala cronica. Ce om singur. Cel mai singur. Mergea acolo unde nici el nu stia ce-l asteapta…

Ingerul s-a sinucis. Palma zdravana. S-a putut contura un intreg univers doar din imagini ciudate, fara cuvinte…pentru ca nu avem nevoie de cuvinte. Cuvintele sunt inventate pentru a “comunica”…dar esenta comunicarii sta in gesturi…asta nu inteleg unii.

Iubesc, iubesc adanc si plenar si nu am nevoie de cuvinte sa-i spun. Simt asta in fiecare secunda si fiecare miscare pe care o fac. Nu-i pot spune asta, l-as speria. Nu m-ar intelege sau ar fugi mancand pamantul gandindu-se ca e prea mult sau prea complicat. Dar asa sunt eu, exact ce simt.

Si m-am ridicat si-am plecat din nou, cautand internetul unde as fi putut sa public gandurile astea, sperand ca cineva ma va intelege si-mi va fi aproape…macar telepatic.

Am ajuns aici, si din nou am fost surprinsa…de oameni obisnuiti, amabili, de muzica buna. Am baut o bere si am fumat destul de mult sa-mi dau seama ca a trecut mai bine de 2 ore. Doar scriu. Ii scriu ingerului, desi el e langa mine si ma vede. Asa comunicam noi; Bob ma intelege desi nu-i spun nimic. Eu cred ca scriind ce simt si ce traiesc raspandesc un fel de epidemie mondiala cu simptome ciudate, dar plina de iubire si pace. Sunt ciudata? Nu cred…. Doar sper orbeste la comuniunea profund spirituala in care toti suntem prieteni si suflete pereche.

O sa-mi pierd prietenii si mintea. Dar nu stiu daca imi va pasa. Oare sunt prea egoista? Nu stiu…nu cred…nu simt nimic in directia asta. O sa fiu prea batrana si contaminata cu virusul superficialitatii…prea ramolita de dureri si scarbita de rautatile de jur. Stiu sigur.

Inchei aici…trebuie sa-mi eliberez corpul de bere si tigari. Voi pleca, nu stiu unde, dar ma voi intoarce intr-un pat strain si voi incerca sa dorm.

Poate reusesc…

4 Responses to “Nimanui nu-i pasa…ingerul s-a sinucis”

  1. Mephisto Says:

    Try xanax. Face minuni, distruge vieti, dormi putin, realizezi multe ;) And in the end it doesn’t really matters!

  2. madalina Says:

    Nu-ti vei pierde prietenii…vei pierde doar oamnei care nu stiu cn esti…oameni care nu conteaza…esti f tare!!

  3. Luci Says:

    N’am avut rabdare sa citesc chiar tot. Oricum iti cam dau dreptate in mare parte. Ai despartit gresit injuraturile alea. Take care!

  4. Saico Cic Says:

    Ti-a luat 3 ani ca sa poti comunica din nou cu mine. Eu asta am asteptat…si acum ma bucur ca am avut dreptate in tot acest timp si nu te-am considerat un om rau.Esti asa cum am stiut de la inceput si nu ar trebui sa mai ascunzi niciodata aceasta parte a ta.Esti un om bun in esenta iar asta conteaza mai mult decat aparentele pe care le-ai tot afisat. Eu in schimb am stiu de tine si elteregoul tau. Ma bucur ca esti aici si citesti despre mine. sper sa-ti ajute cu ceva vorbele mele si te mai astept sa lecturezi. pace


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: