Vox anima

13/09/2009

Vis
Cad intr-un vid
fara pereti si fara fund…
Unde am s-ajung ?
Unde-au disparut campiile
care-mi gadilau la nas
copilariile ?
Mai stii cerul rosiatic
cu miros de zor tomnatic
si soarele care ne-a-nvatat
sa zambim…
atunci, demult…?
Cativa copii,
negustori de isprava,
vindeau buchete de maci
din taramul batatorit de rasete.
Am inceput sa cant.
Mi-am deschis sufletul cand
am simtit cum piere din mine
dorul de papusi din plastic.
Am strans atunci manunchi
toate gunoaiele lumii
si-am cazut in genunchi
in fata Iubirii.
Imi ofteaza zambetul, ca
toate astea-s amintiri, si ca,
intr-o zi
nu vor mai fii in mine, cea batrana.
Voi cere ajutor c-o mana…,
picioare, veti uita nisipul !
Voi fi adanc in mare,
cautand abisul…
Voi uita de rasete, emotii…
imi va fii totusi dor de mine si noi, asa cum eram atunci…
Dar daca traiesc in vis
si visez in realitate
unde am s-ajung ?
Cad într-un vid
fără pereți și fără fund…
Unde am s-ajung ?
 
Unde-au dispărut câmpiile
care-mi gâdilau la nas
copilăriile ?
 
Mai știi cerul roșiatic
cu miros de zor tomnatic
și soarele care ne-a-nvățat
să zâmbim…
atunci, demult…?
 
Câțiva copii,
negustori de ispravă,
vindeau buchete de maci
din tărâmul bătătorit de râsete.
 
Am început să cânt.
Mi-am deschis sufletul când
am simțit cum piere din mine
dorul de păpusi din plastic.
Am strâns atunci mănunchi
toate gunoaiele lumii
și-am căzut în genunchi
în fața Iubirii.
 
Îmi oftează zâmbetul, că
toate astea-s amintiri, și că,
într-o zi
nu vor mai fii în mine, cea bătrână.
Voi cere ajutor c-o mână…
Picioare, veți uita nisipul !
Voi fii adânc în mare,
căutând abisul…
 
Voi uita de râsete, emoții…
îmi va fii dor de mine și noi,
așa cum eram atunci,
și-mi va fii dor să pot să plâng.
Dar dacă trăiesc în vis
și visez în realitate
unde am s-ajung ?

6 Responses to “Vox anima”

  1. madalina Says:

    acolo unde vrei…

  2. exasperat Says:

    Nicăieri.
    Eşti ţintă vie
    şi-ajungi să trăieşti
    din păreri.

    Strânge gunoiul şi dă-i foc;
    Iubirea-i bună-atunci când arde.

    Ea visează,
    El marşează
    până când i-o trage-n frează.
    C-aşa-s ei, dăunători.
    La-nceput – apă de mare
    şi-apoi lac băltit în soare.
    Brrrr. Fiori.

    Dar fii pe pace:
    n-o să uiţi
    nimic.
    Nici mare, nici păpuşi, nici râs, nici plâns şi nici nisip
    şi din mănunchiul de mizerii
    nici un tip.

    Ea nu mai visează.
    El marşează
    -n gol.

    :)

  3. Saico Cic Says:

    Mă impresionează prea tare commenturile tale ca să le las aici, unde nu sunt vizibile decât pentru alţii mai curioşi.
    So, cu permisiunea ta, bineînţeles, aş vrea să le postez separat, într-o rubrică separată cu trimitere la postarile pentru care în mod iniţial ai răspuns cu deliciile astea în versuri.
    Ce zici ?
    :)

  4. exasperat Says:

    k.
    Spui cuvinte mari.

    In fine…am lipsit 4 zile şi m-am trezit că mi-e dor de “aici”. M-a cam luat nepregătit chestia asta. Şi-am revenit. E frumos aici. intim. cald. nici nu ştiu că e zăpadă afară.

  5. Saico Cic Says:

    Ha!
    N-ai ajuns încă la postările alea pline de căcat, pesemne…
    Dar apreciez, oricum, faptul că apreciezi…
    :D

  6. exasperat Says:

    Ba le/am citit şi pe-alea. Tot călduroase şi ele. Altfel de cald, ce-i drept :) Dar la fel de naturale.

    Dormi!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: