I’ll always…

23/09/2009

Ascult asta pe repeat si-mi dubuie creierul de ciuda. Ma opresc si respir, dar nimic nu-mi face bine. Vreau doar…

Advertisements

” vaaai da-mi si mie reteta ! ”

– indragosteste-te repede si puternic…pastreaza totusi distanta…si nu regreta nimic –

Sunt eu prea confuza, sau se intampla ceva cu tineretul din ziua de azi.
Azi e luni, 7 seara, si de joi am tot incercat sa dorm. Serviciul, stresul, si toata oboseala acumulata, nu mi-au oferit confortul necesar de relaxare si nici dorinta de-a dormi nestingherita, asa cum obisnuiam acum ceva timp.
Serviciul asta ma omoara.
Fizic – incet si sistematic, psihic – incet si sistematic, spiritual – incet si sistematic.
Nu mai am timp de nimic, desi stiu ca m-as putea organiza cumva.
Mi-e greu sa ma organizez, ce dracu e asa de greu? Cacat, nu-i greu…asa m-am obisnuit, si mi-e sila rau de tot sa fac ceva…orice. Ma stimuleaza doar invitatiile la distractie si depravare. Vreau muzica buna, nu stiu exact ce muzica, vreau o muzica sa ma scoata din starea asta. Nu tipa asta care concerteaza in Cismigiu despre iubire si lipsa regretului la trecerea anilor. Pe dracu, e o frustrata si asta…stiu sigur. Simt eu asta in zambetul ei larg dedicat multimii de pensionari care n-au ce face luni seara in casa si vin cu vecinii de la bloc in parc ca sa “se distreze” . Se distreaza oamenii…nevoie mare. Cine nu si-ar dori-o pe Anastasescu, sau cum cacat o mai chema-o si p-asta care suna a Radio Romania Actualitati…muzica comunista pentru pensionari plictisiti.
Astept ziua in care o sa concerteze Prodigy in parc la Cismigiu, asa, aleatoriu, luni seara, pentru micul amuzament al tinerilor plini de sperante de viata. As vrea, in loc de festivaluri pentru pensionari si muzica de cacat pentru 550 de ani de Bucuresti, sa aud concerte si festivaluri tineresti…cu MUZICA BUNA si tot ce-si doresc “astia tineri”. As vrea sa-l aud pe John Mayer si Alicia Keys in fiecare saptamana cantand in pub-uri…pe Lenny Kravitz in Mc Donalds, si de ce nu, pe Lauryn Hill & friends sus la motoare, la o bere, tragand un concert spontan la lounge-uri…
Frate, uite cat s-a denaturat omenirea…un cacat de copil de max 11 ani vine la mine si-mi cere “o tigare”…pe fundal se aude muzica comunista din generaia lu’ Calin Crisan, pustani se dau cu barca, cativa indragostiti se saruta pe iarba, altii beau bere si probabil injura aceeasi morti ca si mine. Da-o-n cacat de treaba. Nu e greu frate sa satisfaci miezul existentei – tinerii.
Nimanui nu-i pasa de noi. Inteleg ca-i un festival bucurestean pentru “550 de ani de bucuresti”, dar media varstei celor care fac bucurestiul asa cum e nu depaseste 30 de ani. Ce cauta pensionarii astia aici(?), ca ei nu inteleg nimic din bucuria vietii. Ei ar trebui sa-si invete nepotii ce inseamna iubirea, sa le dea sfaturi si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni adevarati, sa fie sinceri si sa se distreze, sa lupte pentru idealurile lor, nu sa vina la ora asta in parc si sa se uite urat pe tinerii rebeli. Stati naiba acasa si lasati-i pe ceilalti sa-si traiasca viata linistiti…
Eu n-o sa ajung o baba d-asta. Eu n-o sa ma uit urat pe tineri, desi sunt constienta ca o sa fiu uimita de generatiile urmatoare. Stiu ca intr-o anumita masura ma voi “demoda” in mentalitate, ca o sa-mi para ciudat si mie sa vad, gen – tineri tragand coca la terasa pe muzica funky rock, dar n-o sa fiu o baba rautacioasa… .Sa faca ce-or vrea…am sa ma bucur ca viata continua.
Ura asta fata de tanara generatie si privarea de iubire neconditionata au creat rebeliunea si revolutiile studentesti. Ca daca incercau sa inteleaga si sa ajute prin simpla comunicare libera si sprijin moral, n-ajungea nimeni sa-si bage pierce-uri in nas, buze, falci, arcada, limba, coate, si cacat mai stiu eu unde, vroind sa sublinieze habar-n-am-ce.
Cand pui bariere or sa existe evadati. Cand faci reguli or sa fie incalcate. Cand dai cu vorbe grele vei primi inapoi injuraturi grave. Cand interzici vei incuraja destrabalul. Cand spui “nu” cineva va striga din toti plamanii ” ba daaa”….si tot asa….
Alt exemplu: cand cacat au invatat astia de 4-5 ani sa injure de ” mortii ma-tii” si “bagami-as pula-n mata” cand ei nici nu stiu ce dracu au inca in pantaloni … ? S-a dus la dracu educatia. Acum totul e dogma si doctrina. Vezi peste tot scris mare si subliniat tot ce n-ai voie sa faci, reguli peste reguli, legi peste legi, si pedepse tot mai aspre. Sunt sigura ca daca ar disparea subit toate reguile si toate interdictiile am merge toti pe strada confuzi…”ce dracu, pot sa fac dreapta aici sau nu?”, “am voie sa-l imbratisez p-ala…uite ce frumos zambeste..pare un om fericit…” . Fa-i dreapta p-acolo, ca e mai simplu si mai scurt, si imbratiseaza-l p-ala fara sa-ti zica partenerul ca esti o tarfa…uite-l ca e fericit, schimba doua vorbe cu el si-ti va transmite si tie din bunastarea lui. Dar nu! N-ai VOIE sa faci asta, cum dracu? “Doamne fereste!”. “Doamne fereste maica, uite-te la astia cum merg pe strada morti de beti si drogati…” – si apoi urmeaza toate blestemele babesti. Ne blesteama toti, normal ca toate gandurile astea negre si intente date de toti frustratii ne ajung din urma. Ajungi sa te simti un ciudat daca zambesti la stalpi in statie la ratb, te gandesti, “frate o sa zica baba aia ca sunt drogat si-o sa ma blesteme”. Si de blesteme la toti ne e frica. Mai ales alea date de batrani. Toti batranii astia sunt d-aia incruntati si plini de regrete.
Si in continuare nimanui nu-i pasa de noi.

Sunt eu prea confuza, sau se intampla ceva cu tineretul din ziua de azi.

Azi e luni, 7 seara, si de joi am tot incercat sa dorm. Serviciul, stresul, si toata oboseala acumulata, nu mi-au oferit confortul necesar de relaxare si nici dorinta de-a dormi nestingherita, asa cum obisnuiam acum ceva timp.

Serviciul asta ma omoara.

Fizic – incet si sistematic, psihic – incet si sistematic, spiritual – incet si sistematic.

Nu mai am timp de nimic, desi stiu ca m-as putea organiza cumva.

Mi-e greu sa ma organizez, ce dracu e asa de greu? Cacat, nu-i greu…asa m-am obisnuit, si mi-e sila rau de tot sa fac ceva…orice. Ma stimuleaza doar invitatiile la distractie si depravare. Vreau muzica buna, nu stiu exact ce muzica, vreau o muzica sa ma scoata din starea asta. Nu tipa asta care concerteaza in Cismigiu despre iubire si lipsa regretului la trecerea anilor. Pe dracu, e o frustrata si asta…stiu sigur. Simt eu asta in zambetul ei larg dedicat multimii de pensionari care n-au ce face luni seara in casa si vin cu vecinii de la bloc in parc ca sa “se distreze” . Se distreaza oamenii…nevoie mare. Cine nu si-ar dori-o pe Anastasescu, sau cum cacat o mai chema-o si p-asta care suna a Radio Romania Actualitati…muzica comunista pentru pensionari plictisiti.

Astept ziua in care o sa concerteze Prodigy in parc la Cismigiu, asa, aleatoriu, luni seara, pentru micul amuzament al tinerilor plini de sperante de viata. As vrea, in loc de festivaluri pentru pensionari si muzica de cacat pentru 550 de ani de Bucuresti, sa aud concerte si festivaluri tineresti…cu MUZICA BUNA si tot ce-si doresc “astia tineri”. As vrea sa-l aud pe John Mayer si Alicia Keys in fiecare saptamana cantand in pub-uri…pe Lenny Kravitz in Mc Donalds, si de ce nu, pe Lauryn Hill & friends sus la motoare, la o bere, tragand un concert spontan la lounge-uri…

Frate, uite cat s-a denaturat omenirea…un cacat de copil de max 11 ani vine la mine si-mi cere “o tigare”…pe fundal se aude muzica comunista din generaia lu’ Calin Crisan, pustani se dau cu barca, cativa indragostiti se saruta pe iarba, altii beau bere si probabil injura aceeasi morti ca si mine. Da-o-n cacat de treaba. Nu e greu frate sa satisfaci miezul existentei – tinerii.

Nimanui nu-i pasa de noi. Inteleg ca-i un festival bucurestean pentru “550 de ani de bucuresti”, dar media varstei celor care fac bucurestiul asa cum e nu depaseste 30 de ani. Ce cauta pensionarii astia aici(?), ca ei nu inteleg nimic din bucuria vietii. Ei ar trebui sa-si invete nepotii ce inseamna iubirea, sa le dea sfaturi si sa-i incurajeze sa-si faca prieteni adevarati, sa fie sinceri si sa se distreze, sa lupte pentru idealurile lor, nu sa vina la ora asta in parc si sa se uite urat pe tinerii rebeli. Stati naiba acasa si lasati-i pe ceilalti sa-si traiasca viata linistiti…

Eu n-o sa ajung o baba d-asta. Eu n-o sa ma uit urat pe tineri, desi sunt constienta ca o sa fiu uimita de generatiile urmatoare. Stiu ca intr-o anumita masura ma voi “demoda” in mentalitate, ca o sa-mi para ciudat si mie sa vad, gen – tineri tragand coca la terasa pe muzica funky rock, dar n-o sa fiu o baba rautacioasa… .Sa faca ce-or vrea…am sa ma bucur ca viata continua.

Ura asta fata de tanara generatie si privarea de iubire neconditionata au creat rebeliunea si revolutiile studentesti. Ca daca incercau sa inteleaga si sa ajute prin simpla comunicare libera si sprijin moral, n-ajungea nimeni sa-si bage pierce-uri in nas, buze, falci, arcada, limba, coate, si cacat mai stiu eu unde, voind sa sublinieze habar-n-am-ce.

Cand pui bariere, vor exista evadati. Cand faci reguli, vor fi incalcate. Cand dai cu vorbe grele, vei primi inapoi injuraturi grave. Cand interzici, vei incuraja destrabalul. Cand spui “nu”, cineva va striga din toti plamanii ” ba daaa”….si tot asa….

Alt exemplu: cand cacat au invatat astia de 4-5 ani sa injure de ” mortii ma-tii” si “bagami-as pula-n mata” cand ei nici nu stiu ce dracu au inca in pantaloni … ? S-a dus la dracu educatia. Acum totul e dogma si doctrina. Vezi peste tot scris mare si subliniat tot ce n-ai voie sa faci, reguli peste reguli, legi peste legi, si pedepse tot mai aspre. Sunt sigura ca daca ar disparea subit toate reguile si toate interdictiile am merge toti pe strada confuzi…”ce dracu, pot sa fac dreapta aici sau nu?”, “am voie sa-l imbratisez p-ala…uite ce frumos zambeste..pare un om fericit…” . La dreapta, p-acolo, ca e mai simplu si mai scurt, si imbratiseaza-l p-ala fara sa-ti zica partenerul ca esti o tarfa…uite-l ca e fericit, schimba doua vorbe cu el si-ti va transmite si tie din bunastarea lui. Dar nu! N-ai VOIE sa faci asta, cum dracu? “Doamne fereste!”. “Doamne fereste maica, uite-te la astia cum merg pe strada morti de beti si drogati…” – si apoi urmeaza toate blestemele babesti. Ne blesteama toti, normal ca toate gandurile astea negre si intense date de toti frustratii ne ajung din urma. Ajungi sa te simti un ciudat daca zambesti la stalpi in statie la ratb, te gandesti, “frate o sa zica baba aia ca sunt drogat si-o sa ma blesteme”. Si de blesteme , tuturor ne e frica. Mai ales alea date de batrani. Toti batranii astia incruntati si plini de regrete. In continuare nimanui nu-i pasa de noi…

Ingerul s-a sinucis.

Mergeam pe strada, si in toata nebunia renovarilor din centrul vechi, am avut o revelatie.

Toti avem un inger pazitor, prieten imaginar, sfant duh sau cum prefera fiecare sa-i spuna. Pe al meu il cheama Bob. :)

Toti avem companie, si nu suntem niciodata singuri.

Dar cand e galagie in jurul tau, omenirea forfota a viata, dar in sufletul tau e pustiu si gol inseamna ca ingerul tau s-a sinucis.

Astazi m-am trezit tarziu. Am dormit vreo 12 ore, cat pentru toate celelalte 60 nedormite, si am iesit din casa, am lasat casa vraiste asa cum obisnuiesc, nu i-am dat nici lui Peace sa manance. Nu-mi pasa.

Am iesit din casa sperand sa ma trezesc din letargie si sa ma simt din nou plina.

Am incercat sa ma conectez la internet, stiam ca asta ma va ajuta sa uit, nu ma va trata cumva, stiam ca o sa gasesc ceva de facut acolo. Nu mergea netul nicaieri. Nici la mec, nici pe lipscani…a murit si netul.

In drum spre Cafe d’Art am vazut ceva de maxim interes. Undeva la straduta care duce spre CoolCat, pe platoul ala unde in perioada asta sunt mici standuri cu chestii handmade, rula un film. Interesant. M-am oprit, mi-am aprins o tigara si stand in picioare am intrat in filmul filmului. Interesant din nou. Un film alb negru, romanesc, fara replici, doar cu sunet si super trip. Mi-a placut atmosfera. Nimeni nu zicea nimic, oameni stateau direct pe jos si se uitau cu interes la imaginea proiectata pe perete. M-am asezat si eu jos si am continuat sa fumez din tigara.

Un tip statea la masa, un decor saracacios de santier parasit, un corb intr-o cusca. Manca incet si ganditor…nu spunea nimic dar gesturile lui aratau depresia mai bine ca orice monolog. Tot la masa, in fata lui, un alt tip, la fel de ganditor. Nu se priveau, nu-si spuneau nimic. Mai tarziu am inteles ca cel din urma era ingerul lui. Il urma peste tot, si era la fel de incruntat si tacut. Rulau secvente, aparent, fara legatura intre ele. Viata unui om prezentata sec si fara replici, asa cum suntem toti in esenta. Omul era singur, tot ce avea era baraca in care locuia si corbul din cusca. Afara a inceput furtuna si imaginile au devenit intense, dar sentimentul starnit era tot mocnit si fad. Asa cum e viata cateodata. Scartaiau toti peretii, vuiete si bocanituri, corbul incerca cu disperare sa iasa din cusca. Apoi arata un drum ciudat si omul deprimat care mergea spre o destinatie necunoscuta. Singur in gandurile lui, asa cum eram si eu in exact acel moment. Asta m-a surprins placut, desi stiam ca asta imi intensifica si mie starea de spirit nu tocmai cheer. Nu deprimare, nu mental sickness….doar…ca o suspendare in gol…zbor in cortex.

Ingerul sta sus pe-un pod parasit, descult, se ridica in picioare si priveste pamantul ce in curand il va imbratisa cu toata placerea mortii. Apoi omul este singur, pe acelasi pod unde ingerul s-a sinucis. De acum va fi singur… . Imaginea se schimba si omul este langa cusca corbului. O deschide si scoate corbul. Il ia si-l elibereaza. De acum nimeni, absolut nimeni nu va ma fi langa el. Apoi din nou drumul, si omul mergand singur spre aceeasi destinatie necunoscuta. De data asta singur…cel mai singur om de pe pamant.

Mi s-a facut pielea de gaina si m-am infiorat din toate incheieturile mele amortite de stres si oboseala cronica. Ce om singur. Cel mai singur. Mergea acolo unde nici el nu stia ce-l asteapta…

Ingerul s-a sinucis. Palma zdravana. S-a putut contura un intreg univers doar din imagini ciudate, fara cuvinte…pentru ca nu avem nevoie de cuvinte. Cuvintele sunt inventate pentru a “comunica”…dar esenta comunicarii sta in gesturi…asta nu inteleg unii.

Iubesc, iubesc adanc si plenar si nu am nevoie de cuvinte sa-i spun. Simt asta in fiecare secunda si fiecare miscare pe care o fac. Nu-i pot spune asta, l-as speria. Nu m-ar intelege sau ar fugi mancand pamantul gandindu-se ca e prea mult sau prea complicat. Dar asa sunt eu, exact ce simt.

Si m-am ridicat si-am plecat din nou, cautand internetul unde as fi putut sa public gandurile astea, sperand ca cineva ma va intelege si-mi va fi aproape…macar telepatic.

Am ajuns aici, si din nou am fost surprinsa…de oameni obisnuiti, amabili, de muzica buna. Am baut o bere si am fumat destul de mult sa-mi dau seama ca a trecut mai bine de 2 ore. Doar scriu. Ii scriu ingerului, desi el e langa mine si ma vede. Asa comunicam noi; Bob ma intelege desi nu-i spun nimic. Eu cred ca scriind ce simt si ce traiesc raspandesc un fel de epidemie mondiala cu simptome ciudate, dar plina de iubire si pace. Sunt ciudata? Nu cred…. Doar sper orbeste la comuniunea profund spirituala in care toti suntem prieteni si suflete pereche.

O sa-mi pierd prietenii si mintea. Dar nu stiu daca imi va pasa. Oare sunt prea egoista? Nu stiu…nu cred…nu simt nimic in directia asta. O sa fiu prea batrana si contaminata cu virusul superficialitatii…prea ramolita de dureri si scarbita de rautatile de jur. Stiu sigur.

Inchei aici…trebuie sa-mi eliberez corpul de bere si tigari. Voi pleca, nu stiu unde, dar ma voi intoarce intr-un pat strain si voi incerca sa dorm.

Poate reusesc…

Vox anima

13/09/2009

Vis
Cad intr-un vid
fara pereti si fara fund…
Unde am s-ajung ?
Unde-au disparut campiile
care-mi gadilau la nas
copilariile ?
Mai stii cerul rosiatic
cu miros de zor tomnatic
si soarele care ne-a-nvatat
sa zambim…
atunci, demult…?
Cativa copii,
negustori de isprava,
vindeau buchete de maci
din taramul batatorit de rasete.
Am inceput sa cant.
Mi-am deschis sufletul cand
am simtit cum piere din mine
dorul de papusi din plastic.
Am strans atunci manunchi
toate gunoaiele lumii
si-am cazut in genunchi
in fata Iubirii.
Imi ofteaza zambetul, ca
toate astea-s amintiri, si ca,
intr-o zi
nu vor mai fii in mine, cea batrana.
Voi cere ajutor c-o mana…,
picioare, veti uita nisipul !
Voi fi adanc in mare,
cautand abisul…
Voi uita de rasete, emotii…
imi va fii totusi dor de mine si noi, asa cum eram atunci…
Dar daca traiesc in vis
si visez in realitate
unde am s-ajung ?
Cad într-un vid
fără pereți și fără fund…
Unde am s-ajung ?
 
Unde-au dispărut câmpiile
care-mi gâdilau la nas
copilăriile ?
 
Mai știi cerul roșiatic
cu miros de zor tomnatic
și soarele care ne-a-nvățat
să zâmbim…
atunci, demult…?
 
Câțiva copii,
negustori de ispravă,
vindeau buchete de maci
din tărâmul bătătorit de râsete.
 
Am început să cânt.
Mi-am deschis sufletul când
am simțit cum piere din mine
dorul de păpusi din plastic.
Am strâns atunci mănunchi
toate gunoaiele lumii
și-am căzut în genunchi
în fața Iubirii.
 
Îmi oftează zâmbetul, că
toate astea-s amintiri, și că,
într-o zi
nu vor mai fii în mine, cea bătrână.
Voi cere ajutor c-o mână…
Picioare, veți uita nisipul !
Voi fii adânc în mare,
căutând abisul…
 
Voi uita de râsete, emoții…
îmi va fii dor de mine și noi,
așa cum eram atunci,
și-mi va fii dor să pot să plâng.
Dar dacă trăiesc în vis
și visez în realitate
unde am s-ajung ?

Prelude to a kiss

12/09/2009

Sometimes I feel….. like I don’t belong anywhere.
And it’s gonna take…. so long for me to get to somewhere………

Sometimes I feel so heavy hearted.., but I can’t explain cuz I’m so guarded.
But that’s a lonely road to travel, and a heavy load to… bear.

And it’s a long, long way to heaven but I gotta get there…..
Can you send an angel…..?
Can you send me an angel…… to guide me.

Asa e ea…e nebuna. E ca mine.
Puss’ , am ceva bun pentru tine. Trebuie sa zici “da” si sa te lasi pe mainile mele… :D
Stiu cum esti…te inteleg perfect…stiu ce-nseamna sa te simti “asa cam 2 in 1…ba nestatornica si impulsiva…ba o fraiera,dar insa stiind cam ce se petrece cu mine si stiu unde gresesc si ce ar trebui sa schimb…”…
Don’t panic baby. This is life ! Just like cartoons. Life is “Tom and Jerry”-ing with us…dark angel on the left shoulder, good angel on the right shoulder. :)
Am exact tratamentul de care ai nevoie. Pliiiiiiz sei “yes” !!
” …incep sa isterizez si imi doresc sa plec sa las totul in urma…dar imediat dupa…intru in cealalta stare care imi dicteaza sa raman,sa indur totul ,cu toate ca nu asta e ce imi doresc…”…tot ce pot sa zic e sa continui sa cauti in interior, cauta-te si te vei gasi…mai devreme sau mai tarziu. Nu te pierde pe tine, in rest poti pierde pe oricine…indiferent, chiar nu conteaza nimeni mai mult decat propria ta persoana. Fii spiritual egoista, n-o sa dureze mult pana o sa-ti dai seama ca doar iubindu-te pe tine poti iubi plenar intreaga lume. Nu te gandi ca e ceva rau sa fii egoist…vei intelege imediat ce-nseamna…o sa vezi ca iubirea ta radiaza catre ceilalti, nu se opreste doar la tine. Dar primul pas: just love yourself…and let’s smoke some’ ;))
De-acum nimic nu vreau sa stiu
De omul ce nu vreau sa fiu,
De freamatul ce greu m-apasa,
De-amprentele ce nu ma lasa.
Amprentele ce le-am sadit
In locuri unde-am poposit,
Doar sufletul sa-mi fie martor
In viata asta…sunt actor!
Cu grija rolul mi-l aleg,
Scenarii-n minte,multe-mi trec;
Dar un film bun e cel ce are
Recunostinta si rabdare.
Alti trandafiri eu voi sadi
Ce infloresc din prima zi,
‘n-aceasta zi sa vreau sa stiu
Nascuta iarasi c-o sa fiu!

Asa e ea…e nebuna. E ca mine.

Puss’ , am ceva bun pentru tine. Trebuie sa zici “da” si sa te lasi pe mainile mele… :D

Stiu cum esti…te inteleg perfect…stiu ce-nseamna sa te simti “asa cam 2 in 1…ba nestatornica si impulsiva…ba o fraiera,dar insa stiind cam ce se petrece cu mine si stiu unde gresesc si ce ar trebui sa schimb…”…

Don’t panic baby. This is life ! Just like cartoons. Life is “Tom and Jerry”-ing with us…dark angel on the left shoulder, good angel on the right shoulder. :)

Am exact tratamentul de care ai nevoie. Pliiiiiiz sei “yes” !!

” …incep sa isterizez si imi doresc sa plec sa las totul in urma…dar imediat dupa…intru in cealalta stare care imi dicteaza sa raman,sa indur totul ,cu toate ca nu asta e ce imi doresc…”…tot ce pot sa zic e sa continui sa cauti in interior, cauta-te si te vei gasi…mai devreme sau mai tarziu. Nu te pierde pe tine, in rest poti pierde pe oricine…indiferent, chiar nu conteaza nimeni mai mult decat propria ta persoana. Fii spiritual egoista, n-o sa dureze mult pana o sa-ti dai seama ca doar iubindu-te pe tine poti iubi plenar intreaga lume. Nu te gandi ca e ceva rau sa fii egoist…vei intelege imediat ce-nseamna…o sa vezi ca iubirea ta radiaza catre ceilalti, nu se opreste doar la tine. Dar primul pas: just love yourself…and let’s smoke some’ ;))

De-acum nimic nu vreau sa stiu

De omul ce nu vreau sa fiu,

De freamatul ce greu m-apasa,

De-amprentele ce nu ma lasa.


Amprentele ce le-am sadit

In locuri unde-am poposit,

Doar sufletul sa-mi fie martor

In viata asta…sunt actor!


Cu grija rolul mi-l aleg,

Scenarii-n minte,multe-mi trec;

Dar un film bun e cel ce are

Recunostinta si rabdare.


Alti trandafiri eu voi sadi

Ce infloresc din prima zi,

‘n-aceasta zi sa vreau sa stiu

Nascuta iarasi c-o sa fiu!

(By Her)

Ce brusc mi-a fost fluturele asta in stomac.

Ti-am zis ca sunt ok, las-o asa.

Ma refer la altceva.

La “hai s-o lamurim” , gen.

Dar n-avem timp.

Nu e timp.

Sunt coplesita.

Spune-mi daca meriti.

Si spune-mi unde sa ma opresc.