Scrisoare pentru mama

28/08/2009

Vreau să simt ce înseamnă “acasă”!
Să nu mă mai simt străina peste tot unde mă duc. Să am un loc al meu, unde ceilalţi mă iubesc sincer şi le e dor de mine şi mă doresc printre ei şi se bucură sincer de prezenţa mea, aşa cum e ea, ciudată câteodată.

Vreau să nu mai fug de nimeni, să fiu acasă!

Vreau să nu mai am nicio grijă. De ce trebuie să-mi port singură de grijă? Sunt un copil, de ce mi-aţi făcut una ca asta?

De ce mama, eşti atât de departe? De ce ai plecat departe?? Nu ştiai că o să am nevoie de tine? Nu-ţi aduci aminte oare, cât eram de mică…tu stăteai până seara târziu în bucatarie, cu gândurile tale, fumai mult…nu ştiam ce se întâmplă cu tine, nu ştiam ce simţi, nu ştiam ce să-ţi fac să-ţi fie bine. Aşteptam să vii la culcare…veneam după tine şi te găseam plângând. De ce plângeai? Oare de-asta plâng şi eu acum? N-o să ştiu niciodată…n-o să avem niciodată ocazia să vorbim despre asta. De ce n-am avut noi timp de toate astea?
Eram atât de mică şi de inocentă; voiam doar să nu mai plângi. Atât. Să râzi, să zâmbeşti, să te bucuri de ceva. De orice… .
Veneam şi-ţi aduceam câte ceva să-ţi ştergi lacrimile, că ştiam că plângi…şi tu-mi ziceai să mă duc la culcare, că e tarziu. Dar mie nu-mi păsa că e târziu, voiam doar să stau cu tine, să vorbesc cu tine, sau macar… . Dar erai departe, mereu ai fost departe.
Acum ce mă fac? Eu cu cine să vorbesc acum? Pe mine cine mă ţine în braţe? Cine mă ţine în braţe şi mă lasă să plâng, aşa, gratis şi fără întrebări? Sunt toţi atât de răi, mama, toţi vor ceva, orice! Şi eu am dat tot, dau tot mereu, rămân fără nimic şi aştept căldură înapoi dar e tot mai frig. Mama, mi-e atât de frig !!
Şi tu nu eşti aici, chiar şi aşa, veşnic îngândurată cum te ştiu dintotdeauna, plângând, temperamentală…eu ce mă fac acum? Nu ştiu la cine să mă duc, cu cine să vorbesc, de cine să mă ataşez, ce alegeri să fac. Le-am făcut pe toate după capu’ meu, m-a dus vântul prea departe şi acum vreau să mă întorc. Vreau să te am ca mamă, mama! Să pot să-ţi zic “mami meu” şi să-mi faci de mâncare, să mă alinţi, să mă sprijini, să ai grijă de mine, să vorbim, să mă asculţi… .
Aş vrea să mă cunoşti, aş vrea, din când în când, să mă pot întoarce la tine cumva şi să ai grijă de mine. Să ştiu, măcar un timp, că cineva are grijă de mine, să-mi ia totul de pe umeri şi să-mi spună vorbe dulci.

Din când în când, aş vrea să pot veni acasă…

3 Responses to “Scrisoare pentru mama”

  1. Saico Cic Says:

    multumesc pentru tot
    :)

  2. madalina Says:

    ……………..

  3. madalina Says:

    jos palaria :)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: