( background: Roisin Murphy – Scarlet Ribbons )

Cerul ăsta e pictat

de mine.

Stă sus atârnat

p-un perete de-amintiri

cu mine, cu tine…

Seara stele n-or să fie,

Nu-i senin când vine seara;

ne prindem în valuri…şi nu ştim.

 

Cum separi nisip de mare ?

Cum rezişti la depărtare ?

Cum transformi o floare-n aţe ?

Ce mă fac când e-ntuneric

şi n-am cum să te strâng în braţe ?

E un basm din asternut.
Nu stiu din ce a-nceput.
Imi aduc aminte doar
sarutul de pe trotuar.
Stiu ca ti-am zis:”Hai afara sa vorbim la o tigara”.
Mi-ai zis “Hai!” si m-ai urmat.
Afara…aer curat…
Ramaneam si-atunci, tin minte, ca acum…fara cuvinte.
Ti-am spus ca n-obisnuiesc sa fiu eu cea care petesc,
ca-mi pare un pic ciudat felul cum te-am agatat.
Mi-ai zis calm si ragusit sa nu ma gandesc gresit…
ca doar am iesit afara…sa vorbim…la o tigara.
Am zambit larg ca raspuns, si nicicand nu as fi spus
ca urmeaza sa-mi spui scurt: “Ce zici daca te sarut?”
Aveai paru-atat de moale, buze calde si ochi tristi,
limba rece de la bere…zambet tras doar pe furis.
Mi-ai placut de-atunci…stiu bine, dar tineam doar pentru mine.
Acum tot ce simt e foarte…si raman fara putere…
Cred…se poate…? … Dragos-te la prima v

Nu ştiu din ce a-nceput.

Îmi aduc aminte doar

sărutul de pe trotuar.

Ştiu că ţi-am zis: “Hai afară să vorbim la o ţigară”.

Mi-ai zis: “Hai!” şi m-ai urmat.

Afară…aer curat…

Rămâneam şi-atunci, ţin minte, ca acum…fără cuvinte.

Ţi-am spus că n-obişnuiesc să fiu eu cea care peţesc,

că-mi pare un pic ciudat felul cum te-am agăţat.

Mi-ai zis calm şi răguşit să nu mai gândesc greşit…

că “doar am ieşit afară…să vorbim…la o ţigară”.

Am zâmbit larg ca răspuns, şi nicicând nu aş fii spus

că urmează să-mi spui scurt: “Ce zici dacă te sărut?”

Aveai păru-atât de moale, buze calde şi ochi trişti,

limba rece de la bere…zâmbet tras doar pe furiş.

Mi-ai plăcut de-atunci…ştiu bine, dar ţineam doar pentru mine.

Acum tot ce simt e foarte…şi rămân fără putere…

Cred…se poate…? … dragoste la prima vedere ?

Vreau să simt ce înseamnă “acasă”!
Să nu mă mai simt străina peste tot unde mă duc. Să am un loc al meu, unde ceilalţi mă iubesc sincer şi le e dor de mine şi mă doresc printre ei şi se bucură sincer de prezenţa mea, aşa cum e ea, ciudată câteodată.

Vreau să nu mai fug de nimeni, să fiu acasă!

Vreau să nu mai am nicio grijă. De ce trebuie să-mi port singură de grijă? Sunt un copil, de ce mi-aţi făcut una ca asta?

De ce mama, eşti atât de departe? De ce ai plecat departe?? Nu ştiai că o să am nevoie de tine? Nu-ţi aduci aminte oare, cât eram de mică…tu stăteai până seara târziu în bucatarie, cu gândurile tale, fumai mult…nu ştiam ce se întâmplă cu tine, nu ştiam ce simţi, nu ştiam ce să-ţi fac să-ţi fie bine. Aşteptam să vii la culcare…veneam după tine şi te găseam plângând. De ce plângeai? Oare de-asta plâng şi eu acum? N-o să ştiu niciodată…n-o să avem niciodată ocazia să vorbim despre asta. De ce n-am avut noi timp de toate astea?
Eram atât de mică şi de inocentă; voiam doar să nu mai plângi. Atât. Să râzi, să zâmbeşti, să te bucuri de ceva. De orice… .
Veneam şi-ţi aduceam câte ceva să-ţi ştergi lacrimile, că ştiam că plângi…şi tu-mi ziceai să mă duc la culcare, că e tarziu. Dar mie nu-mi păsa că e târziu, voiam doar să stau cu tine, să vorbesc cu tine, sau macar… . Dar erai departe, mereu ai fost departe.
Acum ce mă fac? Eu cu cine să vorbesc acum? Pe mine cine mă ţine în braţe? Cine mă ţine în braţe şi mă lasă să plâng, aşa, gratis şi fără întrebări? Sunt toţi atât de răi, mama, toţi vor ceva, orice! Şi eu am dat tot, dau tot mereu, rămân fără nimic şi aştept căldură înapoi dar e tot mai frig. Mama, mi-e atât de frig !!
Şi tu nu eşti aici, chiar şi aşa, veşnic îngândurată cum te ştiu dintotdeauna, plângând, temperamentală…eu ce mă fac acum? Nu ştiu la cine să mă duc, cu cine să vorbesc, de cine să mă ataşez, ce alegeri să fac. Le-am făcut pe toate după capu’ meu, m-a dus vântul prea departe şi acum vreau să mă întorc. Vreau să te am ca mamă, mama! Să pot să-ţi zic “mami meu” şi să-mi faci de mâncare, să mă alinţi, să mă sprijini, să ai grijă de mine, să vorbim, să mă asculţi… .
Aş vrea să mă cunoşti, aş vrea, din când în când, să mă pot întoarce la tine cumva şi să ai grijă de mine. Să ştiu, măcar un timp, că cineva are grijă de mine, să-mi ia totul de pe umeri şi să-mi spună vorbe dulci.

Din când în când, aş vrea să pot veni acasă…

Iar n-am somn. Futu-i MM !! Ma straduiesc sa nu dau in paranoia…am atatea tampenii in cap…si nu pot sa scriu nimic. Adica pot sa scriu…nimic, nimicuri…ma enerveaza la culme starea asta…ma consum si-mi storc toti creierii, si NIMIC ! NIMIC, BPL ! Ma gandesc la chestia asta dintre mine si el…e foarte tare! extraordinar de super minunat! fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal!
…aberatii, cand defapt altceva ma framanta. ma framanta patura asta portocalie si stresanta, pe care am cumparat-o din ikea si acum mi s-a pus pata pe ea si i-as da foc. “psycho”, gen. “how long is this going to take???!!!”, gen. “de ce pula mea inca mai simt nevoia de ceva in plus cand totul e atat de bine”, gen. ah, stai, ca el este la mama of the Dracu’, la jdemii de milioane de catralioane de kilometrii, si este foarte ok si super minunat de bine acolo unde este el. si, la naiba :-j ,  si eu sunt fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal de bine, dar sunt ataaaaaat de plictisita si imi vine sa bat pe cineva. dar cineva nu-i aici. sa te fut. unde plm esti? si de ce dracu esti acolo? nu mai pot de nervi, nu mai suport nici laptopu asta, nici cd-u asta cu buddha bar care lalaie singur de nebun de atatea ore. sa-mi bag pula si-n covoru asta urat pe care mi l-a lasat saracia asta de proprietar…ce ma bucuram eu ca are un aer exotic…pe naiba! nu seamana asta a covor exotic nici daca sta un canibal pe el. si ce cacat de apartament mai e si asta, fara bucatarie auzi….ma mut! ce cacat mai e si asta! ma mut de aici. ma duc pana la naiba, sa mai bem un pahar de ulei incins, ca pe vremuri…ah, ce vremuri….cand eram doar eu cu el si radeam unul de altul…ce imbratisari leproase imi dadea el dimineata….po-e-tic !!
si de ce trebuie sa suport toate astea? de ce cacat?! ca m-am saturat. e bine, e foarte bine, super minunat….dar de ce pula mea esti acolo ?? nu ! nuu!! nuuu!!! nu e greu sa fie usor, asa cum nu e rau sa fie bine! si totusi…de ce e atat de greu si rau in seara asta? ieri eram mai bine…ma gandeam pasnic la distanta asta nenorocita…gandeam ca intr-un fel e bine, ca nu sufoca nimeni pe niiimeni, si avem fiecare treaba luuui, lucrurile lui de care nu se poate despartiii…. eu de ce nu ma pot desparti, sa ma gandesc……stiu! nu e nimic de care sa nu ma pot desparti. chiar nimic. am pierdut atatea lucruri si atatea persoane. dar pierdut de tot. mai rau decat daca ar fii murit. ma-ca-bru! de-zas-tru-os! as putea oricand si oriunde sa o iau complet de la zero. ZERO BARAT! dar e mai complicata alta treaba, cum ar fii aia de-a gasi pe cineva care sa faca acelasi lucru….nici nu stiu daca trebuie sa faca acelasi lucru…totul de la zero….? cum sa uit de toti si toate? cum sa lase balta pe toata lumea. nu-i frumos….atunci ce cacat o fii bine sa se intample ca sa fie bine?? deci cum zic…cred ca trebuie sa fumez ceva cat de curand, sa ma ies din starea asta…
“Imi pare rau dar trebuie sa dezamagesc din cand in cand. Asta sunt eu…e greu de inteles si pentru mine. N-am niciun motiv. Nu stiu cand. Nu stiu cum. Si chiar nu stiu de ce…”

Iar n-am somn. Futu-i MM !! Ma straduiesc sa nu dau in paranoia…am atatea tampenii in cap…si nu pot sa scriu nimic. Adica pot sa scriu…nimic, nimicuri…ma enerveaza la culme starea asta…ma consum si-mi storc toti creierii, si NIMIC ! NIMIC, BPL ! Ma gandesc la chestia asta dintre mine si el…e foarte tare! extraordinar de super minunat! fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal!

…aberatii, cand defapt altceva ma framanta. ma framanta patura asta portocalie si stresanta, pe care am cumparat-o din ikea si acum mi s-a pus pata pe ea si i-as da foc. “psycho”, gen. “how long is this going to take???!!!”, gen. “de ce pula mea inca mai simt nevoia de ceva in plus cand totul e atat de bine”, gen. ah, stai, ca el este la mama of the Dracu’, la jdemii de milioane de catralioane de kilometrii, si este foarte ok si super minunat de bine acolo unde este el. si, la naiba :-j ,  si eu sunt fascinant de incredibil de exagerat de fenomenal de bine, dar sunt ataaaaaat de plictisita si imi vine sa bat pe cineva. dar cineva nu-i aici. sa te fut. unde plm esti? si de ce dracu esti acolo? nu mai pot de nervi, nu mai suport nici laptopu asta, nici cd-u asta cu buddha bar care lalaie singur de nebun de atatea ore. sa-mi bag pula si-n covoru asta urat pe care mi l-a lasat saracia asta de proprietar…ce ma bucuram eu ca are un aer exotic…pe naiba! nu seamana asta a covor exotic nici daca sta un canibal pe el. si ce cacat de apartament mai e si asta, fara bucatarie auzi….ma mut! ce cacat mai e si asta! ma mut de aici. ma duc pana la naiba, sa mai bem un pahar de ulei incins, ca pe vremuri…ah, ce vremuri….cand eram doar eu cu el si radeam unul de altul…ce imbratisari leproase imi dadea el dimineata….po-e-tic !!

si de ce trebuie sa suport toate astea? de ce cacat?! ca m-am saturat. e bine, e foarte bine, super minunat….dar de ce pula mea esti acolo ?? nu ! nuu!! nuuu!!! nu e greu sa fie usor, asa cum nu e rau sa fie bine! si totusi…de ce e atat de greu si rau in seara asta? ieri eram mai bine…ma gandeam pasnic la distanta asta nenorocita…gandeam ca intr-un fel e bine, ca nu sufoca nimeni pe niiimeni, si avem fiecare treaba luuui, lucrurile lui de care nu se poate despartiii…. eu de ce nu ma pot desparti, sa ma gandesc……stiu! nu e nimic de care sa nu ma pot desparti. chiar nimic. am pierdut atatea lucruri si atatea persoane. dar pierdut de tot. mai rau decat daca ar fii murit. ma-ca-bru! de-zas-tru-os! as putea oricand si oriunde sa o iau complet de la zero. ZERO BARAT! dar e mai complicata alta treaba, cum ar fii aia de-a gasi pe cineva care sa faca acelasi lucru….nici nu stiu daca trebuie sa faca acelasi lucru…totul de la zero….? cum sa uit de toti si toate? cum sa lase balta pe toata lumea. nu-i frumos….atunci ce cacat o fii bine sa se intample ca sa fie bine?? deci cum zic…cred ca trebuie sa fumez ceva cat de curand, sa ma ies din starea asta…

“Imi pare rau dar trebuie sa dezamagesc din cand in cand. Asta sunt eu…e greu de inteles si pentru mine. N-am niciun motiv. Nu stiu cand. Nu stiu cum. Si chiar nu stiu de ce…”

şi cum beaturile mă bagă înapoi în filmul ăla frumos…

e mirosul de nisip ud şi rece care mă trezeşte dimineaţa cu gândul la tine.

e tot ce s-a-ntâmplat atunci, în noaptea aceea nebună, când nu vedeam nimic în jur…mă jur !

sunt atât de multe chestii în jur…

şi când le văd mă duc acolo…şi beau din mare vrând nevrând…căci am deschis gura ca să gust din tine.

şi-mi muşc buzele gândindu-mă că tu eşti…că ţi-e dor de buzele mele…şi mi-e dor de buzele mele umede între ale tale…

mi-ai intrat în ochi şi-mi lăcrimează ochii fierbinte…căci sunt fierbinte…

şi vai…dar vai cum sfârâie cubul de gheaţă pe mine…

Sunt o prezenţă ciudată.

Ca o scânteie, un crin în iarbă, când zâmbesc, şi totuşi…cărbune stins şi ciuline în trifoi când faţa mi-e acră de nepăsare şi dezgust.

Văd efectul pe care îl am. Şi mi se pare pur şi simplu magic !

E şi mai fascinant să mă gândesc că toţi suntem aşa din afară.

Afară e aer curat. Curat, curat, jur…promit!

Îţi umple plămânul obosit de viaţă cu roua proaspătă a florilor de colţ, îţi spală stomacul jegos cu seva vie a pădurilor.

Ce piele de panseluţă natura ţi-a dat…şi tu?? Ce faci?

Ce ochi minunaţi şi schimbători ca cerul…şi tu la ce te uiţi??

Ce om complex şi fascinant eşti tu, oricine ai fi !

Ce ştii să faci?

14/08/2009

Noua întrebare esenţială.

Wooow…cum de nu m-am mai gândit la asta??

E atât de esenţial să ştii să faci ceva, orice.

Să ştii să fuţi, să ştii să minţi, să ştii să râzi, să te distrezi, să rişti, să iubeşti, să uiţi…să cauţi, să ascunzi, să uimeşti, să vorbeşti, să asculţi, să taci, să fii prieten, tată, frate, vecin sau doar amic.

Oricine eşti şi ce ştii să faci, continuă !