Birthday sunrise

26/07/2009

N-am putut să scot un sunet…eram blocată într-un film frumos…stăteam pe nisip şi priveam în zare…soarele răsărea în spatele norilor şi marea era aurie, liniştită, strângea pietricele la mal.

Fiecare val aducea ceva nou şi fascinant pentru mine, un cadou cum nimeni nu mi-a dat vreodată.

Natura e cel mai iscusit magician…şi mie mi-a dăruit acel moment de hipnoză…n-am putut să mă mai mişc !

Şi dans…ce dans nebun mi-a dictat soarele de răsărit…semigoală şi nostalgică, am dansat pentru el…

One Response to “Birthday sunrise”

  1. exasperat Says:

    I-a zis să-şi dea jos mănuşile stridente. A cerut asta explicit: “Înţelege, iubi, că se uită lumea la noi ca la holeră”, insista fără să priceapă.

    “Nu pricepi nimic…şi nici nu ştiu de ce-ai face-o. În fond şi la urma urmei am venit cu tine aici doar ca să scutesc din bani”. A zis-o ca să-l doară. Ţinea la el. Ţinuse la el. Nu mai ţine.
    Continuă în timp ce el refuza să înţeleagă că gata: “Aici sunt EU..aşa cum sunt. Aici nu e nici mă-ta, nici sor’ta, nici libidinoşii ăia de prieteni cu care te mândreşti. Aici doar EU contez. Aici nu însemni nimic…Şi ţi-am mai zis de o mie de ori să nu-mi mai zici iubi”.

    Era paralizat. “Cum poţi să….?”
    -Să ce? Să fiu eu? Să port mănuşi? Să nu-mi pese de tine? Pot!
    – Dar..
    – Dar ce, omule? Mă exasperezi…Nimic nu pricepi. Pleacă acum.
    – Avem…
    – Nimic. Asta avem. Mă duc în apă.

    Şi-a lăsat rucsacul minuscul lângă stâlp. Şi pe el tot acolo. De fapt nici nu-i păsa unde-l lasă câtă vreme nu-l mai găsea la întoarcere. A intrat în apă aşa cum era. Vie. Tricoul lipit pe corp, fusta printre picioare..Avea şi o pălărie urâtă. N-o mai are. “Ce bine că s-a dus”. E nor deasupra şi ea emană lumină. “Ce puternică e marea…te face cum vrei să fii”.

    Iese uşor din valuri şi merge spre stâlp. Rucsacul e acolo. El nu. Răsuflă uşurată şi priveşte la nişte papuci desperecheaţi şi un pet de bere ieftină. Lângă, doi se cunosc unul pe altul mai bine.
    – Sper să înţelegi că te iubesc ca un dement.
    – “Speranţa a murit. Iubirea-i prinsă-n trafic”. A auzit asta undeva şi ar fi vrut s-o spună tare. – Înţeleg. Şi eu te iubesc.

    “Javra. O să regrete” şi plecă de-acolo senină. Purta mănuşile şi era fericită…”Cât de puternică e marea…”.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: