Era Mai.

23/05/2009

Nu se mai văzuseră. Era prima oară. Virtual erau prieteni, dar ei nu se cunoşteau.

Ea vroia ceva…şi el putea să facă toate astea…

Dintr-o glumă în serios, s-au găsit faţă în faţă în mijlocul mulţimii năucite de ritm, vibrând orgasmic pe beaturi de dubstep.

Exact ca un magnet. Buzele lor se uneau perfect. Şi nasul cu obrazul…şi buzele cu limba…

Purtaţi de sevrajul intensului sărut au ajuns într-o maşină. A lui…a ei…

Ea răspunsese demult…el tot aştepta…unde suntem…?

Au oprit maşina. Au ajuns. El se dă jos. Ea rămâne. E blanc. Fără expresie. Oare e adevărat ?

El îi deschide portiera. Sunetul o trezeşte din vis. Suntem aici !

O ia de mână. “Hai să alergăm pe scări ! “

În faţa uşii se opresc. Gâfâie. Ce-am obosit…

El scoate cheia şi descuie uşa în timp ce-o ţinea strâns de după şold. Ea…pe jumătate leşinată .

Învârte cheia, intră, se trânteşte uşa, trosc! , se-ncuie. El scapă cheile din mână şi o cuprinde de sub urechi, trecându-i mâna prin păr. O priveşte în ochi. E ceaţă. Delir. Îşi ating buzele. Pielea e sus pe şirea spinării, articulaţiile trepidează.

Un sărut atât de … ! …  au văzut pereţii lui. Flori, de când n-aţi mai respirat iubire ?

Dorinţa devine tot mai mare, tot mai frenetică, imposibil de oprit. O lipeşte de perete. Părul îi curgea pe gât…şi umeri…peste bretelele rochiţei verzi din satin…şi respira greu, sacadat. Se apropie mai mult de ea şi-i miroase gâtul, cu buzele îi dă părul de pe umeri. O sărută sub ureche şi-i lasă bretelele jos, încet… . Ea îl ţinea de curea, îl trăgea mai aproape, mai apăsat…îi scoate tricoul…( “miroşi atât de bine…” ).

O sărută pe gât, pe obraz, îi sărută pleoapele…buzele…o vrea toată. Pentru el!

Se lasă în jos…îi sărută buricul prin rochie…o mângâie  pe fund pe sub fustă…se lasă mai jos…o mângâie pe gambe cu buzele în timp ce-i desface săndăluţele.

Acum e desculţă. Şi sedată. Nu mai poate spune un cuvânt.

Pe sub rochie îi linge coapsele…până sus…sus…se ridică şi-o cuprinde de brâu, trăgând în sus cu el şi rochia. O sărută sub sâni şi continuă să-i ridice rochia în timp ce el revine înapoi în picioare. E crepuscular…şi ea e desculţă, goală, la perete.

Se încolăceşte de el cu picioarele şi-l cuprinde cu mâinile după gât. O  poartă în braţe până în pat. Acum e întinsă pe spate…goală…graţioasă ca o felină în umbră. Şi el vine…peste ea…sunt atât de fini unul peste altul. Şi el e uşor, şi ea-l sărută…îi plimbă mâna prin păr şi-l mângâie pe spate…înnebunită de plăcere…plutesc în vis… . Sânii ei nu mai simţiseră aşa ceva…erau fericiţi…şi apăsarea lui ritmată îi gâdila sfârcurile. Şi sârutul din ureche. Şi şoldul lui gol şi fin…încordat…ameţit…frenetic…şi-apoi…tai chi…tai chi…

Sfârşitul nu-l mai ştiu…au dispărut…cu fiecare sărut…erau…mai departe…tot mai mult…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: