Cenuşă răscolită

03/02/2009

Cazi în gol

şi ,

pas cu pas,

şifonezi cărarea

amintirilor

ce-au rămas.


Plămâni prea grei

ţi-au

apăsat pe suflet

şi obrajii ei, de-atunci,

plantează-n alţii

acelaşi zâmbet.


Tu eşti gol,

şi

ea-nfloreşte.

Cenuşă răscolită,

de ce

nu te mai iubeşte ?

5 Responses to “Cenuşă răscolită”


  1. Foarte interesanta, felicitari! Imi place!

  2. exasperat Says:

    De ce nu îl mai iubeşte
    e,
    probabil, decisiv,
    pentru ea falsă dilemă.
    Repetă după mine:
    “nimic impulsiv, nimic impulsiv”.

    S-a făcut din mugur floare
    şi
    în vaga-i existenţă
    n-a lăsat
    să se-ntrevadă
    seducătoarea-i demenţă.

    Banal şi trist.
    Nu?
    Pierderi colaterale
    cu sânge alb
    pierdut şirag.
    Drumul devine cale.

    :)

  3. Saico Cic Says:

    Poeziile tale îmi smulg mereu același tip de zâmbet. Nu știu cum să îl descriu…cred ca 50% admirație, 50% ego tickle.
    :)

  4. exasperat Says:

    E bine. Dar ştii şi tu că pt orice ne-ipocrit de pe lumea asta, faptul de a face pe cineva să zâmbească se răsfrânge în mod absolut egoist asupra lui însuşi. Carevasăzică, când zâmbeşti, zâmbesc. Că-nseamnă că am putut să te fac să zâmbeşti.
    Pricepi ceva? :))

  5. Saico Cic Says:

    Înțeleg chiar foarte bine…și egoul meu îmi joacă aceleași feste :D


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: