Soare-n mare.

Mare de sare.

Sare pe buze.

Buze pe buze,

Cǎldurii cǎlǎuze,

Iubirii veşnic muze.

Nisip în sânul meu,

liane în lagunǎ

Şi valuri…

valuri calde peste lunǎ,

peste noi doi împreunǎ.

Advertisements

Baby Sun ( proza )

21/02/2009

Soarele dimineaţa…

Ce experienţǎ perpetuu încântǎtoare!

Ce splendoare pentru suflet !

Sǎ vezi, sǎ simţi cum îţi lumineazǎ şi-ţi deschide inima !

Dacǎ e varǎ, dacǎ e cald, dacǎ e verde…e cu atât mai minunat !

O eliberare de forţe !

Descǎtuşare de energii !

Desfǎtare a simţurilor !

Baie de amor !

Sǎrut al vieţii !

Cum sǎ nu iubeşti soarele ?!

Când el iubeşte atât de bine, atât de frumos, fiecare celulǎ a ta, fiecare mişcare, fiecare gâzǎ, fiecare firimiturǎ pe care o laşi în urmǎ, fiecare pas, fiecare umbrǎ !

El este iubirea !

Soare soare soare soare soare soare soare soare soare soare soare soare soare.

Glosa mea

13/02/2009

Ştampila unui zâmbet.

Ciulini şi spini ce înfloresc.

Aţă de parfum în aer.

Pasiuni ce nu se mai sfârşesc.

Concerte-mi bubuie în suflet…în jurul meu n-aud un sunet !  Surâsul meu devine-ncet ştampila unui zâmbet.

Merg pe stradă şi-ameţesc. Câini, gunoaie, le iubesc! În mine de-azi răsar şi cresc ciulini şi spini ce înfloresc.

Printre umbre eşti un înger… soare de iubire-n cer.  Săruturi multe colier…aţă de parfum în aer !

De tine-ncep să mă topesc…de bine-ncep să-nebunesc…te vreau, te am, şi-am să clădesc pasiuni ce nu se mai sfârşesc.

“Cum să ai o zi normală dacă nimic din ce faci nu este normal? Cum să nu te simţi vânată dacă atâtea voci te instigă ? “


A fost odata o căprioară tânără şi sempervivace.

Într-o zi, după mulţi ani veseli şi fără griji, a realizat că a trăit într-un vis.

Vechea ei poieniţă este acum şantier în lucru, sunetul păsărelelor de altădată este acum înlocuit de claxoane frenetice, aleea înconjurată de floricele, acoperită de frunze şi gâze minunate, a devenit acum o autostradă parcă nesfârşită, înconjurată de benzinării, magazine şi wc-uri publice, şi pe vechea alee se aştern acum cadavre şi căcăreze de ciori .

Vechea idilă e acum o înşelaciune.

Vechile iubiri se numesc acum “aventuri”, şi noile iubiri sunt doar alte linii zgâriate pe perete.

||| ||| ||| |||

Ce căprioară frumoasă obişnuia să fie…!

Liniştită, nepătată de atâtea dorinţe carnale şi dileme bolnăvicioase !

Totul s-a complicat!

S-a complicat în momentul în care mi-am descoperit sexualitatea. Deja demult…

E greu să fii o căprioară singură pe câmpie şi e greu să rămâi inconştientă la faptul că din pădure te privesc ochi lacomi, şi gloanţe reci şi grele aşteaptă să-ţi pătrunda carnea fragedă !
Aaaaah, ce fruct amar-dulceag creşte acum în iarbă…şi eu îl mănânc, şi mă dezgustă, dar eu continui să-l mănânc…!

Cum să mă feresc de vânători? Ei mă vor doar pentru palmares…

Cum să nu mai fiu victima perfectă ? Eu mă complac singură în astfel de situaţii dificile…

Care e adevărata libertate?

Atunci când eşti singură pe câmpie şi-ţi vezi de ale tale, sau atunci când ajungi în poala unui vânător veritabil şi mândria lui te ridică în slăvi ?

Ce urât din partea mea!

Am crezut că n-o să-ţi pese…

Am crezut că nu-i nimic…

S-a deschis sezonu’ !

Toţi vânează!

Toate se lasă vânate!
Până când mârşăvia asta?

Până când lăcomia asta!

Unde e autenticitatea aia sentimentală la care visam de mică?

De ce suntem atât de superficiali?

Nu e bine!

Credeam că n-o să-mi pese!

Credeam că n-o să-ţi pese!

Şi iată că regret…mâine o să-mi treacă…dar azi, azi nu-mi place ce simt!

Nu mai vreau să fiu vânată!

Vreau câmpia mea şi aleea mea şi păsărelele mele să-mi cânte la ureche dimineaţa !

Vreau acelaşi soare şi aceeaşi inocenţă!

Vreau feeling-ul pur al unei iubiri adevărate !

Greu.

Imposibil aproape.

Uşor.

Uşor să treci prin toate căcaturile zâmbind, inconştient, absent şi nepăsător.

Dar unde e viaţa ?

Cum să mă opresc ? Aşa pur şi simplu..?

Nu. E prea greu.

Vânătorii sunt cu ochii pe mine! Deja nu mai am nicio libertate! Deja nu mai depinde de mine.Deja sunt “marcă înregistrată” .

Şi licitaţia continuă…

Viaţa e un labirint. Ce sunt fructele de mare…?Nu sunt fructe… Ce e viaţa…? Nu e ce pare.. Faci lucruri pe care nu vrei neapărat să le faci..te complaci…că poate “iese ceva”… . Suntem români….şi ne-am obişnuit aşa…suntem nişte coaie moi…o pulă bleagă !!

Hai să ne trezim! Că trebuie să profităm de altceva ! Trebuie să profităm de alte chestii. De chestii care contează cu adevărat !

“Vechile obiceiuri nu se schimbă niciodată.”

Fals.. Oamenii se schimbă. Mentalitaţile se schimbă. Stă în natura umană schimbarea.

“Totul este relativ” e cea mai valabilă concluzie. De fiecare dată mă linişteşte. Mă face să mă gândesc că nimic nu e forever, nimic nu e stabil, totul se schimbă! Ne schimbăm. Dar hai să ne schimbăm în ceva mai bun! Să fim mai buni !

“Cine-a inventat cârcelu’ ?” Zice un copil… El vede lucrurile inocent. Nepătate de societate şi dezgust. El se uită la un băţ şi vede un băţ. Nu vede o armă, nu vede ceva ce odată a fost copac…nu vede ceva ce cândva va putea scărpina o mâncărime. El e inocent.

“Fericiţi cei inocenţi căci a lor e Împărăţia Cerurilor !”

Metaforic spus, proştii sunt fericiţi . Asta e! Ne bucurăm fals. Hai să căutam fericirea pură. E chiar aici, lângă noi. Ne iubim….suntem oameni. Suferim…trecem peste…uităm…disimulăm sau pur şi simplu răsturnăm situatia.

HAI SĂ FIM FERICIŢI! HAI SĂ NE BUCURĂM LA CELE MAI MICI CHESTII !!

Cine a spus “micile bucurii ale vieţii” a ştiut ce spune….

Ştim să profităm? Da! Dar nu de ce trebuie! Suntem atât de superficiali…

Avem o viaţă şi o moarte!

Hai să profităm de asta !

Where the fuck did I went wrong…?
When my fears became so strong…?
Why did I exchanged my gust
With this evil, dirty lust ?

Do I really have to choose
What or who I have to loose ?
Why can’t I just be myself…?
Why come back from where I left…?

Oh, sweet sorrow of life…
bitter blunted blade of knife…
Oh, warmy way of being kind,
return to me and change my mind !

Azi de dimineaţă pe la 3, vreo cinci manelari de 15-16 ani la mec la Romană, îmbrăcaţi la “Cavalli” şi “Dolce”…(”pff!” )

“Păpuşa, uite-te aci la mine, dacă îţi dau 1000 de euro să-ţi bagi nişte silicon în buze…mamă mamă…ce ****…!”

Am rămas “paf” .

“Frate, sunteţi praf! You are the living proof that stupidity is Nr. 1 life style in Romania! –dar m-am abţinut…oricum nu m-ar fii înţeles.

Mă invitau să vin cu ei în Bamboo .  Ha! Ha! Mor de râs!!

Asta-i bună!

Ce-au ajuns şi cluburile astea din România. “Pigwalk” din “Catwalk”…ntz ntz ntz

“Păcat Vasilico, păcat…pe vremea noastră…”