Ultima strigare

23/01/2009

Impact cu realitatea. Dialog cu minutele ce-au trecut. Ciudat. Nu pot să plâng. Nu ştiu ce să zic. “Îmi pare rău” e un clişeu. Nu doar îmi pare…chiar e rău. Deci îmi este rău. Ieri nu e ca azi şi mâine nu ştiu ce-o să fie. Suntem pasageri. Turişti. Excursia este viaţa. Preţul nu e corect. Plătim în natură. Şi natura ne plăteşte înapoi. Calamităţi. Dezastre. Moarte. Idilic fel de-a spune “viaţă”… . Contraste puternice şi culori pastelate. Şterse, lipsite de viaţă.

Suntem toţi pe ducă  !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: