Ne împrăștiem ca să supraviețuim

19/12/2008

…acestei vieți .

Ne împrăștiem când nu mai știm ce să facem cu iubirea, când n-o înțelegem, când alegem altă cale și dăm vina tot pe ea .

Ne împrăștiem când nu ne mai înțelegem și nici tăcerea dintre noi , atât de pură și apăsătoare, nu mai poate fii suportată .

Ne împrăștiem când ne-am adunat prea mult .

Ne împrăștiem când gâlgâieli frenetice de râs ne dau pur și simplu sufletul afară .

Ne împrăștiem în luptă…,și adevărata luptă, cu noi înșine, n-are nicio strategie eficientă .

Ne împrăștiem în fiecare zi creierii pe toate jegurile de imagini .

Ne împrăștiem în fiecare zi în vorbe fără înțeles și fără urechi să le prindă .

Ne împrăștiem ADN-ul în progenituri….altă suferință !

Ne împrăștiem odoarea în oxigenu’ celorlalți…și apoi îl respirăm și noi, și-l respiră și ei iar…și tot așa…până murim .

Ne împrăștiem când suntem derutați. Și alegem să fim singuri.

Ne împrăștiem și singuri…

 

Adunarea…? Pe când…?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: