02 Decembrie, 2008. ~ 07:10 ~

02/12/2008


Şi mai e ceva care mă frământă.

Eu, viaţa, mintea umană…

Cred că viaţa este defapt un răgaz…, un timp în care trebuie să te analizezi, să ajungi să te cunoşti. Dar dacă am fii cu toţii preocupaţi doar de propria persoană, unde s-ar ajunge?

Nici n-am avea cum să ne cunoaştem sinele cu adevărat. Am fii străini cu noi şi între noi.

Asta este defapt tot farmecul vieţii…persoanele pe care le cunoşti şi persoanele pe care nu le vei cunoaşte niciodată.

Singur să fii nu ţi-ai găsi minţile.

Nu te-ai dezvolta, nu ţi-ai pune întrebări existenţiale, ca astea.

Nici măcar n-ai exista.

Am fi nuli.

Avem nevoie unii de alţii.

Am nevoie de tine.

Fără voi aş fi nimic !

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: