Hide and sleek

20/07/2014

Pretinzi că abordarea ta asupra iubirii romantice este una logică, pertinentă, “contemporană” și iuțeala minții îți permite să meșteșugești argumente care ar aduce în conflict până și pe cel mai fanatic militant al acestei covârșitoare și bipolare experiențe.
Carevasăzică, uiți că și tu ai căzut pradă “sirenelor”…ajutat(sau încurcat) de circumstanțe, ți-ai pierdut și tu cândva mințile în fața lucirii opace a unei imagini sau a unei “voci” potrivite la “urechea” potrivită.
Nu înseamnă asta, oare, că și tu ești la fel de vulnerabil?
Cum să nu…
Dezavantajul(subliniez) tău actual este că ai dat frâu liber rațiunii să-ți acapareze simțurile; reacție temporară normală, ce-i drept, după realizarea că totul a fost o himeră, însă din frica teribilă de o nouă dezămagire s-a născut un strateg, un individ insipid, un daltonist în fața curcubeului trăirilor sufletești autentice.
Mai bine mor de durere de o sută de ori într-o viață, decât să nu mai simt nimic…

Ego Interruptus

08/06/2014

Cu cine lupt să înțeleagă,
n-are fler sau timp
să ia măsuri.
Rigla e tocită,
nu mai știe ce înseamnă
trăsături
de caracter.

Îi sugrumă-o zeflemea anume,
poșircă de trădări,
zeamă chioară de emoții,
eschivări de-ntâmpinări.

Sunt doar umbre de ce-ar fi
merituos a povesti.

~    ~   ~
Mare păcat,
singurul, defapt,
în fața Iubirii
să fii inapt.

Dacă

20/05/2014

Și dacă unghii zgârie-ceafă,
și toată se mulează,
atuncea, unde mi te pierzi
de ochii’n cap dansează?

O pătură de brumă,
răcoare dimineața,
cu raze-n cap, prin geam
și pe buza lui, dulceața.

Caramel-glazură,
Sfârc și băutură,
Nisip în păr, chitara…
Cum îmi completa perfect
subțioara.

Mă întorc din drum
nițcaiva cuvinte,
scoase pe grăbite,
dinainte gândite;
ce banal,
ce plicticos,
măcar cu ceva amintiri
m-am scos!

Mă tot coiesc pe la portițe.
Oglindă, parfum,
fard și fundițe.
Verde în fum.

Mi-e sete și parcă
ceva izvoare
de-ale gurii tale,
mă înecau pe-ntunecate
în culmi nemai-încercate.

Acum, însă, sunt departe.

Cu o pereche de aripi avariate,
plutesc spre un mal
galben, de rapiță.

Și cad pe moale,
miroase-a flori,
ceva scaieți ne țurțură cerceii,
și e răcoare,
abia în zori,
și mă intrigă tot mai mult
derbedeii.

Ce turnură căcăcioasă,
așa ușor să-ți cad în plasă.

Trecură zile, nopți
și luni
până să poți să te aduni.
Acum e lesne, drum bătut,
Nimica nou n-a apărut.

Deși scânteia s-a mărit,
și ceva dor agonisit,
parcă ai…vrea,
dar
parcă ai mai sta…

Să vezi cum e
să-mi fii străin

Cearta

18/05/2014

Am dus ceartă două zile,
cu mine,
c-a fost din scurt să înțeleg
că trebuie să te desleg.

E-un pic jenant
și nou, deopotrivă:
imaginea-n oglindă,
o umbră captivă.

Noroc-ă s-a făcut lumină!

Azi m-am trezit mulțumită.
Realizasem peste noapte
că încă mai pot să simt.
Ce binecuvântare grotescă!

Să simți pe viu cum ți se frăgezește sufletul pentru marea încercare!

Moartea

03/05/2014

Moartea cică-i o nălucă
ce te fute din senin,
în gheare limba ți-o apucă
și te pișă-n gât venin.
 
Mădularu-i fantomatic
te pătrunde în găoz,
și în stilu-i acrobatic
te-nvelește în sloboz.
 
Sfâșiat, cu gura plină,
dai din cap și dai din coate,
îmbătat de-adrenalină,
orbit de absurditate.
 
Tacâmuri de om
în supa finală,
garnitură de căcat
la cadavre în acreală.
 
Spectacol morbid
în morman de mizerii,
sărutul acid,
în răcoarea serii.
 
Spectator la catastrofă,
zâmbesc, chiar puțin erect;
Plăpândă, putredă, amorfă…
mă cam lasă circumspect.
 
La câtă muie mi-am luat
și prin cât jar m-am târât,
nu îmi pare-exagerat
un final așa urât.
 
Mi-a pus gând rău, lighioaia,
într-o zi, când m-am născut.
Mi-a vomat în suflet ploaia
și de-atunci n-a mai durut.
 
 
 
(Această poezie a fost făcută la propunerea lui Bog, cu sugestia de a folosi următoarele cuvinte/idei: muie, moartea, sloboz, a da muie morții, necrofilie, ideea de a transcede moartea. Plăcerea a fost de partea mea.)
 
 
 
 

Puiet

24/03/2014

Ți-am dat vlăstar de dud.
Am venit și la 3 zile,
luni întregi, ca să îl ud.

M-am gândit, naivă,
c-o s-ai pentru el
o pricepere nativă.

Am crezut în ce se-aude…
Cum că-ți place în natură
și că ești expert în dude.

Ce mai zvon alambicat!
Gogoșele-naripate,
mare căcat glazurat!

Defapt te-a durut în cot
și mi-am luat o mare țeapă,
cu vlăstarul meu cu tot.

Eu încă…

01/01/2014

Eu încă mai cred în Iubire.
În golul acela din stomac…presiunea de pe piept și bătaia inimii lipsă datorată zâmbetului lui.
Caut ochii în care mă cuprinde cu totul sclipirea de fericire că mă privește. Cel care  mă sărută cu iubire. Îmi amintesc, am simțit asta…o pereche de brațe să te cuprindă și să uiți de tot din jur, bătăile inimii să ți se potolească și toate grijile să dispară.
Despre asta vorbesc eu în gând în multe din dățile în care nu vorbesc cu voce tare. Și mai ales acum, când simt că-mi freamătă măruntaiele și inima că bate!
 
 
 
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.