Un fel de rugăciune

Mă simt din ce în ce mai singură și mă întreb dacă e normal ca eu să las asta să se întâmple. E un fel de procrastinare la nivel de relationship :))

Vreau prezența lui fizică tot mai mult și simt că mă dezechilibrez dacă nu-l am lângă mine, dar uneori găsesc puterea de a uita și ma focusez pe alte lucruri.

Dar nu mai vreau să-mi distrag singură atenția.

Vreau ca atenția mea să-și atingă ținta și să fie cu mine, în mine, unde când și cum ne dorim.

E o cerință simplă.

Așa că, Universe, ai grijă te rog io ca asta să se întâmple.

Something

We have something in common,

there’s something special between us,

we could realy be something.

Something incredible.

Adevărul

 

Merg pe burtă de mult timp,

mi s-a tocit ombilicul.

Aproape se umple plicul

de minciuni sfrontate.

 

Le dau totuși laoparte;

las la pură întâmplare,

în sos de procrastinare

să se termine curând.

 

Apoi te vreau…și când

cu pulsurile sincronizate,

te iau de gât, mă dai pe spate,

te implor să nu te-oprești.

 

Nu ascunde  adevărul,

și nu sta mereu la pândă

că se-adună o dobândă…

și nu ai cu ce plăti.

 

Iese oricum el la iveală.

 

Un cui

Două cuie,

Trei cuie,

whaaaaaa

M-am întâlnit cu frații mei

și ne-am făcut pilaaaa…

 

Degeaba,

a spus ea

ia-o mai ușor.

Eu m-am întors cu spatele

și-am luat-o spre Izvor.

 

Acolo, rulăm,

e totu’ foarte bine,

nu sunt nici câini

nici gabori

..

geană pe tine.

 

rrrrrap

Degeaba

Ne-am despărțit adesea

în mintea mea.

Mă turbează câteodată gândul

cum că ți-ai băgat-o-n alta.

 

Calmă, exersez  momentul

când îți etalezi discursul.

Sunt distantă, rece, crudă

când încerci să-ți oprești plânsul.

 

Dar am apoi vârtej turbat,

gândindu-mă serios că poate,

din toate cele-imaginate

ceva ceva s-o fi-ntâmplat.

 

Și tot pe mine mă sugrum

cu gânduri veninoase,

cu fulgerări în oase

și-mi fac tot eul scrum.

 

C-am devenit lichea pe tine,

m-am cuibărit în simbioză

și-acum pentru o nouă doză

faci cam tot ce vrei din mine.

 

Dar am mai fost acolo

și țin minte,

că m-am descurcat chiar bine

uitând un alde mușteriu ca tine

ce m-a umplut de simțăminte

și m-am dus YOLO.

 

Dispar de nu mai știi de mine!

 

Și mă vei vrea atunci…

Astenie, nostalgie și tot jazzu ăla

Tocmai ajunsesem acasă cu mintea setată pe o baie fierbinte, când dintr-o dată m-am trezit în fața oglinzii, goală pușcă, admirându-mi curbele proaspăt unse cu ulei de corp. Aveam părul ud, dat pe spate, și încă picura din șuvițele-nbăiate apă cu miros de grapefruit.

Un film întrerupt, și acum îmi aduc aminte.

Intru pe ușă, salut ceva lume din casă, mă târăsc (simțeam eu…)până în cameră și  începe debandada de dinainte de somn. Dezordine în pat, iar n-am pijamale curate, iar am chestii de făcut ca să mă pregătesc de muncă, iar n-am chef de ele, așa că nu le fac. E o dimineață și pentru asta. Arunc repede hainele de pe mine, împrăștii chestiile de pe pat pe jos și peste tot prin cameră, iau prosop și fug in baie. Acolo, răsfăț voluptos cu apă caldă și spumă parfumată, mângăierea cursului de apă și-al gelurilor de duș…sublimețe a-ntâia!

Și-apoi m-am trezit la faza cu oglinda…și mă gândeam, încă mai am ceva bronz pe piele din vară…

Vreau să fie iarăși vară…

Mi-am adus amin…

te cum mi-am simțit trunchiul zdruncinat de durere când am auzit sunetele astea prima dată…mă contopeam atât de bine în vocea ei și jalea ei îmi era compatibilă.

Tu ai mai simțit așa o durere cutremurătoare? Aș fii curioasă de detalii…

după asta: