Tabula rasa mă-sii

-Eşti goală femeieee! Pune ceva pe tine. Adună-ţi ţâţele de pe tarabă şi mută-ţi bordelul ambulant de lângă mine! i-am spus, văzând-o atât de vulnerabilă.

Şi-a întors privirea spre mine şi mi-a zâmbit plastic. Era o femeie bine, ţâţe, cur, atitudine…nu demult scotea şi altceva pe gura în afară de pula şefului. Eram prietene de mici…şi-o cunoşteam, cândva, mai bine.

-Eu sunt o femeie puternică. Arăt bine, mă îmbrac cu gust, am simţul umorului, şi nu mai zic…campioană la sex oral.

Am râs uşor. Mă gândeam…dacă eram bărbat poate mi-o sugea şi mie.

-De ce te-amuzi? Mi-e bine aşa…am tot ce vreau…bani, comfort…

-Şi cam atât! am şoptit scârbită.

-Să ştii că te-am auzit. Sunt prea…doamnă ca să mă iau de…una ca tine. Eu am tot ce vreau…bani…comfort…

-Ia stop! Că tre să vărs. Mă uimeşti incredibil. Mai ceva ca diareea acută. Ţi-ai pierdut minţile, femeieee! tuşesc şi lipesc jointu.

-Tu eşti…chiar ai rămas o ţărancă, scuză-mă. Tu nu ştii cum e să-ţi dea bărbaţii tot ce vrei…fără să faci nimic…

-Nimic inteligent, vrei să spui! Cred că-i foarte mulţumitor să fii carne inutilă în jurul propriului vagin. Auzi, tu ai abonament la ginecolog? Îţi urmăreşte evoluţia? Ce fel de pulă ţi-a recomandat?

-Cum spuneam, ţărancă! Vorbeşti execrabil…

-Apropo de excreţie…am nevoie la toilette, mademoiselle. Voulez-vous m’accompagner ?

-Ha ha! Tocmai mi-am făcut o clismă. Tu nici p-aia nu ţi-o permiţi…

-Să înţeleg că în seara asta dormi la perete…

-Eşti o scârbă, şi-o necioplită, şi-o…

-Prefer să mă mulez, decât să mă las cioplită.

-Extraordinar. Poeta. Şi spirituala. Şi…

-Şterge-l pe şefu de la gură, şi taci. Trage un fum şi relaxează-te.

A mai bodogănit ceva despre bani, lux,vedete şi alte porcării…până şi-a făcut efectu. Apoi n-a mai scos un sunet.

Cât de relaxant a fost, cel putin pentru mine, s-o văd cu gura închisă. Îmi obosise un sfert de creier de câte pule vedeam lângă zâmbetu ei.

Ea era “puternică”. Avea tot ce-şi dorea. Făcea sex pe interes. Uff…greşit, fetiţo! Uitase că acum nici o lună o găsisem leşinată pe hol, galbenă la faţă. O părăsise “iubi”, sponsorul… . “Unde locuieşi acum? Cine-ţi întreţine gelul de pe unghii? Cine-ţi plăteşte sesiunile de SPA din Alpi?”

-Uită-te la tine! Ce frumoasă eşti când taci. Pari inteligentă!

-Eh, sugi pula!

-Oo…bine-ai revenit! Ai trecut de la sex oral la sex verbal. Bun. Continuă!

-Ştii, zicea printre suspine, mie mi-a plăcut luxul. E bine să fii întreţinută…mă simţeam răsfăţată, apreciată, adulată chiar. Mă flata faptul că puteam atrage orice bărbat.

-Îţi trebuie multă minte să scoli o pulă, ce-i drept! Multă carte…tre să-i descânţi, să..hă hă…

-Iar eşti scroafă!

-Nu ţi-a zis nimeni că pula-i analfabetă? Chiar e autosuficientă. Se scoală şi singură, se culcă şi singură. Cel mai frumos e când simţi ceva. Fără sentiment, sexu e ca şmirghelu-n brânză. Floşcăie, lasă zeamă…dar n-are niciun feeling. E stupid!

-Dar dacă o faci cu un scop…

-…n-o faci cu pizda! Acum înţeleg sintagma “obiectu muncii”. Nu vezi în ce hal arăţi?! Depresivă, arăţi ca o zdreanţă obosită! Nu ţi-au permis creierii ăia atrofiaţi să produci nimic bun. Ţi-am zis să n-o mai bagi adânc că-ţi deranjează neuronii…ăia care ţi-au rămas.

N-a mai zis nimic. Era prea high ca să mă mai atace cu ceva. Se teleportase probabil pe plajă în Hawai, unde fusese cu “iubi” acu un an. Vai morţii ei, săraca!

MORALA:

1. Fă mişto de proaste (că nu-şi dau seama).

2. Cheam-o pe Mary J. la întâlnire. Te ajută să treci peste atâta ignoranţă.

3. Mai simplu nu e întotdeauna mai uşor.

4. Când simţi că vrea să te fută, chiar vrea.

5. Adu-ţi aminte bine, şi nu face aceleaşi greşeli de două ori.

6. Dacă te fute şi nu te mai sună, e un laş porc măgar. Dacă te momeşte înapoi ai incurcat-o!

7. Scopul scuză doar mijloacele de transport.

8. Foloseşte prezervativul, pune-te capră, muşcă din pernă, gândeşte-te la Făt-Mişto…

9. Droghează-te sănătos ( bună asta:))  ).

10. Salută-l pe Naiba din partea mea.

Viaţa la cămin

Cine n-ar da garsoniera lui din centru pe un pat în cămin la Grozăveşti ?

Nimeni. Exact.

Da’ când vine ziua să-ţi iei leafa, şi ţi-o iei (nu leafa!)… îl cam dai spre dracul de comfort şi cauţi ca disperatu’ un loc să-ţi faci viaţa. Oricare alt loc în afară de Târgovişte. De preferat căcatu’ ăsta de Bucureşti, decât…înţelegi.

De mult nu mă mai căcasem în frig, cu sulul de hârtie la un subraţ şi şerveţelele umede Dalin la celălalt, căţărată sus pe veceu!

Adrenalină, nu alta!

Din cauza asta, pe unde mă duc acum, cu un mare zâmbet pe buze, indiferent: bar, club, acas’ la cineva, tapiţez bine obiectu’ cu pricina şi dau ce-i mai rău din mine.

Ce-i drept, nici nu ştiam cum miroase combinaţia olfactivă dintre cartofi prăjiţi, ficat prăjit, varză, ciorbă + alte chestii aburinde + fum + căcat, până să mă mut aici şi să trebuiască să fumez pe hol ( în frig!!) şi să suport, deci,  toate astea !!

Dar există şi un dar.

N-aş fii crezut să mă bucure în felul ăsta ora 21:30, zi de zi, cum mi se întâmplă aici.

Ce se întâmplă la baie, pe întuneric, în nori de aburi, în cămin la Grozăveşti ?

Femei în pula goală!

Am aşa…o euforie când ştiu că se apropie ceasu’…

Multe ţâţe…piele udă, semi-întuneric, aburi… SUBLIM !

Păcat că femeile alea guiţă o oră în continuu, cât curge apa caldă.  Aş vrea să le dau pe mut…

Ca să vezi ironie, în seara asta mi-a scăpat săpunul. Şi chiar n-am făcut-o intenţionat. Pe bune pe bune!

Cu toate astea, tot nu m-am aplecat să-l iau…paranoia leftovers .

În schimb le-am avertizat că e ceva alunecos pe jos…să nu-şi rupă gîtu.

Nu m-au auzit. Nu le-a păsat. Şi-au continuat discuţiile… ”Da fă, să moară mă-sa, ce muist fă…”

Aş fii vrut să le schimb topicul chatului, dar…fă să nu moară mă-sa…

”Şi…vii des pe aici? ”

Just like

an unwanted,

selfdeclared,

intruding

pet,

I’m stucked in this fucking trap.

And yet

I don’t seem to struggle

To get outta trouble.

I don’t seem to be that tough

To say myself  “enough”.

I can’t get myself out of…

Female morning boner

I kinda hate the fact that now I know  how it really feels to enjoy the morning cigar…and not to mention, the after sex cigar. :D . I actually had a couple of  good ones I like to remember about…a real after sex cigar, which rrrrealy got me high, and I remember also an imaginary after sex cigar…only the cigar was imaginary…( I know he remembers that too :D  )…lovely memories, huh?  :x

I kinda hate the fact that I’m smoking…but I like it :)

I really enjoy touching my lips with that toxic crap!

Uh!

Toxic shit equals female boner for me ! :))

I started smoking because of this one guy….I actually did lots of  stupid things because of this one guy or another…

I have to admit that I pretty am one of those emotionally fucked up girls, trying to find the way to true love…

I figured out it’s all bullshit. Big time bullshit.

Or maybe I’m just too fucking disappointed this time…

Or maybe that’s just me…

:-J

Ironic how it seems to be…it is.

Şi da, titlul n-are nicio legătură.

Oameni de tot felul

V-am povestit oare cam cât căcat pot mânca ?

Supradozic.

Adică sănătos…cum face tot românu’…

Zic ceva, fac, bineînţeles, altceva…

Minunabil.

Dintr-un meniu cum nu se poate mai variat eu mi-am ales fix…guess what?!

Da.

Nu e bine deloc cum procedez…uit mult prea repede persoanele care chiar m-au ajutat şi acord prea mult timp şi interes celor care nu merită.

Ceva nu mă lasă să fac ceea ce-mi doresc în momentu’ ăsta…chiar nu mă pot urca din nou în tren şi…în fine, asta ”am hotărât” s-o lăsăm aşa…

Ceva mă ţine în loc când îmi spun serios că am nevoie de un nou job, de o altă facultate sau de mai multe perechi de şosete şi chiloţi.

Ceva mă scoate din sărite rău la mine iarna asta. E de tot căcatu’ !

Ceva…ceva…mereu e ceva.

Un alt aspect problematic ar fii imposibilitatea mea de a mă hotărî asupra unui lucru, de orice fel, natură şi/sau chip. Chiar îmi scapă genul ăsta de concentrare…sau poate sub recenta mea mască de hater-iţă se ascunde o pizdă mult prea sentimentală.

Habar n-am. Una din astea. Poate ambele. Pe rând. Sau concomitent. Whatever.

Aşa…oameni de tot felul.

Persoane noi, locuri noi, nimic defapt nou. Am mai văzut porcăriile astea undeva, cândva…

Fete mult prea masculine, băieţi mult prea sensibili…oameni de sezon( El…), oameni de ocazie(aspiranţii la anturaj)  şi/sau oameni de nimic( cei care ”mă venerează” până la labă ).

Tot îmi zic : ”Silvi…stai mamă liniştită…e rău acum, ba nu,  E CA DRACU acum, dar o să fie bine…”

Contemplez pe tema : Oare când pula mea s-o mai întâmpla şi asta?

Eu mă bag în căcat, eu mă scot…eu mă trag de urechi şi-mi dau palme, eu mă-mpac şi mă consolez…

Trist.

Atât de trist încât curul lui Beelzebub s-a umplut de lacrimi.

Atât de trist încât Penelopa îmi croşetează mie acum pânze.

Şi chiar atât de trist încât…

Da…

Eiii…

-Lucrurile au tins spre mai bine…dar eu tot în Vama am rămas.

-Unde ?

-În faţă la Goblin…un metru juma’ mai spre plajă…

don’t you think ?

never miss…we life short…and isn’t it ironic ??

don’t you think ?

always kiss the bliss, enjoy good living and embrace good moments

we somehow need to get into some truble just to feel alive. isn’t it ironic??

don’t you think ?

Iata ce vorbim

You’re uninvited

ALANIS MORISETTE – UNINVITED (+ lyrics )

Like anyone would be
I am flattered by your fascination with me
Like any hot-blooded woman
I have simply wanted an object to crave
But you, you’re not allowed
You’re uninvited
An unfortunate slight

Must be strangely exciting
To watch the stoic squirm
Must be somewhat heartening
To watch shepherd need shepherd
But you you’re not allowed
You’re uninvited
An unfortunate slight

Like any uncharted territory
I must seem greatly intriguing
You speak of my love like
You have experienced love like mine before
But this is not allowed
You’re uninvited
An unfortunate slight

I don’t think you unworthy
I need a moment to deliberate

Coii vechi şi noi

(16.12.09)

(Aprind o ţigară…mă uit pe geam…căcat…e frig şi naşpa rău…iar am stat două zile în casă…)

Mulţi sunt deja sătui de povestea asta. Chiar şi eu… .

Unora le-am povestit-o şi în sevrajul îndrăgostelii şi în inerţia dezamăgirii, alţii mai norocoşi la capitolul neuroni au înţeles singuri din postările anterioare, sau alţii, sadly, s-au regăsit cu stupoare în voma mea lingvistică.

Bun.

Dar doar eu şi el ştim exact detaliile pseudo-psihotice, semnalmentele din spatele tăcerii mele „dubioase” interpretate (probabil) greşit ca lipsă de compatibilitate, mesajele subliminale din discuţiile „de băieţeală”, lipsa de interes din spatele vinei date pe un job „mult prea solicitant” (în fine…), sau modul în care am dat noi doi greş în egală măsură…voluntar sau involuntar.

Încă de la început, subliminal, ne-am etichetat reciproc cu „o partidă bună”, ceva „nou şi interesant”, categoric nu ceva „drăguţ sau simpatic”…clişeu!

Ca fată, să faci primul pas, chiar şi pentru prima oară în viaţa ta, şi să inviţi un băiat la o discuţie afară, în linişte şi răcoare recomfortantă, beată fiind de alcool şi fiorul libertăţii proaspăt redobândite, poate fii lesne interpretat greşit.

Oare ce-a fost în capul meu când după doar câteva minute de discuţie sub influenţa unor diverşi stimulenţi şi-un sărut spontan am crezut (ca backup) că din asta, cândva, probabil, se va putea construi o micuţă şi primitoare căsuţă din chirpici, destructibilă doar de unul din noi, aleatoriu ?

Da, a fost marcant pentru mine…nou şi interesant. Exact ce vroiam în momentul ăla şi ce-o să vreau mereu. Aveam însă şi altele pe cap în perioada aceea şi mi-a venit natural să iau întâmplarea ca pe o simplă dar înălţătoare experienţă, aducătoare de speranţă după o altă dezamăgire amoroasă. Mi-am văzut de ale mele un timp, şi prima noastră întâlnire nu-mi tulbura pe atunci zilele, nopţile, limbajul, mişcările, emoţiile, gusturile, apetitul de orice fel, încrederea în sine, relaţiile cu ceilalţi sau părerea mea generală despre bărbaţi şi viaţă. Mă făcea doar să zâmbesc năstruşnic şi să chicotesc în sinea mea, bucuroasă că de data asta impulsul de moment nu a degenerat într-o conexiune bolnăvicioasă.

Greşit.

De ce-am zâmbit muşcându-mi buzele când după doar o scurtă intersectare de cuvinte, săptămâni umplute cu activităţi personale fără nicio legătură din partea mea cu el sau din partea lui cu mine, după câteva confesiuni superficiale prin intermedii virtuale, câteva instigări timide la aventură, după conştientizarea (cel puţin din partea mea) unei imposibilităţi evidente de apropiere, am primit un mesaj în care eram „ameninţată”  cu un weekend întreg petrecut în pat – de la el ?

Să-şi fii spus firea ta jucăuşă cuvântul în momentul respectiv (printre scuzele date ca refuz la repetatele mele invitaţii…) şi să nu te fii putut abţine să-mi demonstrezi că eşti capabil de „exotisme carnale” – normale dealtfel pentru un oricare altul căruia i-aş fii răspuns în acelaşi fel la „farmece”, să fii fost un simplu amuzament (just for kicks…to see what happens…), sau stabileai de pe atunci limitele apropierii noastre ?

Încă nu ştiu…

Oare dacă aş fii putut onora invitaţia ta la balul de a doua zi aş fii dat cumva karmei posibilitatea de a da o întorsătură (mai) fericită situaţiei ?

Hmm…ciudată reflecţie…întortocheate sunt căile domnilor.

Nu mai sunt doar două „alei” drăguţe într-o dumbravă minunată – două alegeri simple: una bună şi una rea. În secolul ăsta luat în asalt public de mentalităţi borderline interpretate şi aplicate (de cele mai multe ori) greşit de tinerii novici în dragoste, te trezeşti în faţa unor complexe „străzi suspendate”, cu  „semne de circulaţie” puse fie la derută fie fix pe rută, şi te trezeşti c-ai trecut de singura străduţă (mică şi nesemnalizată) care te duce spre inima lui şi te apucă paranoia…că ştii bine că eşti pe sens unic…şi dracu ştie pe unde poţi să întorci sau dacă poţi…

La a doua noastră întâlnire, din nou accidentală, am explodat pe tine toată afecţiunea mea şi dragostea respinsă stângaci de alţii, am crezut că tu „vei putea”, şi m-am aprins la idila prezentă doar în capul meu de easy fall-inlove-er. Te-ai anunţat ca fiind material veritabil…ochi trişti, buze dulci, super zâmbet, umor sarcastic, un bun partener de conversaţie, un suflet bun, un adevărat prieten, mare capacitate de iubire, încredere în sine, ambiţie, masculinitate, intrigă şi pasiune (…mm…ce pasiune…noaptea, pe nisip în Vama Veche, luna, valurile, sărutările, complimentele, sexul (!!), dorinţa..) Ce mai, dă vis…ca-n basme.

Flatant?

Stai jos. Tot ai fost un porc, măgarule!

Revenind la subiect.

Da, eşti toate astea şi multe altele (nu la fel de bune) pe care eram nerăbdătoare să le descopăr, să le accept şi să le contopesc cu ale mele în timp.

Toate astea pentru mine?

Nop. It’s such a pity…am ratat străduţa. Dar simt că nu doar ameţeala acelei nopţi de vară afrodisiace mi-a blocat orice replică, ci au fost şi semne aruncate de tine la derută fix pe rută. Le-am văzut pe toate…dar n-am vrut să le…văd. Experimentam o nouă atitudine în relaţii…una în care nu era ceva extraterestru să te vezi des cu prietenii şi prietenele, sau mă paranoia aiurea lipsa celor jdămii dă telefoane zilnice din ciclul „Ce faci? Bine, pa.”

Părea ceva ok…la moara mea era şi apă dată de tine, că altfel nu-mi luam atât de în serios don quijot-ismul.

(Mă mut în cealaltă cameră…asta deja e plină de frig şi fum)

Am refuzat să aplic orice fel de strategie de cucerire…că, nah, aşa e firea mea…mai naturelle şi go-with-the-flow, n-am păstrat nimic doar pentru mine iar asta te-a speriat cumva.

Poor little boy…

Dar de la un „superminded man” ca tine mă aşteptam la ceva mai multă francheţe, nu doar la scuze tertipice. Asta m-a derutat foarte tare.

M-ai subestimat.

Mi-ai ignorat impulsivitatea emoţională.

Mi-ai luat în derâdere romantismul.

Dar ăsta, paradoxal, e un gând care mă consolează.

They were right, maybe you were just not that into me.

Şi sunt perfect lucidă acum, lipsită de emoţie, impulsionată de o ambiţie nejustificată de a lua totul (din nou) de la început, zâmbitoare şi deschisă ca atunci, liniştită la gândul că ce-i al meu e pus deoparte.

Da, ai dreptul la replică oricând prinzi curaj s-o faci, poţi adăuga, nega sau mărturisi orice acum.

Cămaşa ta e încă la mine.

Şi da, mi-e din ce în ce mai bine.

Just another lesson learned.

Vor veni vremuri mai bune.

Whatever…

( Closure background sound: John Mayer-Tracing )